Examenul de la ora doua
În dimineața asta cafeaua mea e mai amară. A ta e dulce, si are gust de măr și pară. Aud aceeași orgă obosită ce-mi răsună Cu durere,ce în vene-mi naște o furtună. O criză de hemoptizie mă ia
Serge
Îl vedeam zilnic pe-o stradă-n București. Îmi spunea că-l ustură picioarele și că vrea s-alerge Bătrânele clădiri, îi mai ziceau povești Pe el parcă-l chema în silă, Serge. Mă conducea uneori
Felul dragostei
Dragoste nebună de poet, Ea vine în rime și stă într-un vers, Se-nvârte și mai scrie un pamflet. Zâmbește haotic și fluieră din mers. Dragoste nemărginită de artist, Sticloasă, amară, ea
drumul meu
Ce globuri lumiate de cristal, Eu pun pe foaia albă versul, Și simt cum el îmi urmarește mersul În drumul meu banal. De sus negru îmi văd sorocul, Mii de încercări de rime deșarte, Prin
categoric
Rime, potire umplute cu rime Și marea ce seacă valuri de iubire Întreb pe Cel ce are să învie De ce a fost și nu o să mai fie? Copii, copii pierduți în greșeală, De prietenia voastră
Amor
În parcul de pe aleea lungă, Se mai joacă doar doi caini, Iubirea se retrage în fugă, Ca cerșetorii de pâini. Amor,ce-n viață mi-a fost călăuză Nu mi-a arătat nici când a sale fețe De când
Destinul verde
Destinul verde, apăsat Stă-ntins în casă, desenat Trist un nebun cu-un soare Abia ce se trezi și … moare.
Ce să fiu?
Lumi opuse, dumnezei creați, Vieți născute-n lacrimi de păcat. Suntem făcuți de creatori negați Și-un nume pur, acum este pătat. Un tradafir se naște sfânt, Creatorul află Și privește
Ultimul fum
Cu zi ce trece sunt tot mai departe Cu haina pe umăr bântui în noapte , Și trag din țigară parcă ar fi ultima . Încerc să găsesc calea spre casă Sper ca acolo cineva să mă iubească, Și merg
Crezare
Ploaia plânge pe cărări străine Vântul singuratic mai pleacă și vine, Pe deal în depărtare un om urlă a moarte Spânzurat de crucea ce a credință bate. Gândurile-s prezențe cu amintiri
Nucul meu
Aștept într-un nuc o vrabie, Deja o aștept de ceasuri întregi. Si îi cânt să vină mai repede, Dar mut mi-e cântecul în auzul ei. Sunt trei nuci. Eu mă urcasem în cel mai frumos Și mii de
Regina
Curând voi cere sa fiu omorâtă. Și nu din lașitate ci din poruncă. Voi cere să mi se taie gâtul Cu săbii de aur să se cutremure pământul. Un zâmbet pal și gol vă va străpunge. Și veșnic o
Sfarșit de toamnă În octombire
Șiruri de lungi creații, Vapori de apă dulce, Versuri aiurea scrise, Boabe de ploaie mărunte. Sfârșit de toamnă aspru, Gânduri pătate-n cerneală, De un copil de clasa-ntâi În prima zi de
