Cu inelarul mă ascund să plâng

De vinul nebaut mi-e clipa beata, superb.Imi place forma in care curge poetic durerea ta .Cu totii am plans sau vom plange expediind scrisori cu timbre de gheata.Evolutivul de la inceputul strofei a doua ,este totusi prea prozaic,o disonanta care aminteste de mprimele incercari poetice.
cu bine ,citesc cu placere ceea ce postezi pe poezie.ro

Imi cer scuze,
revin cu o rugaminte .Am citit o cronica favorabila a lui Alex Stefanescu in Romania Literara,la cartea ta Ciorapii mei de plasa.Daca ai un volum te rog sa-mi trimiti ramburs ,la adresa Nicu Postolache,Str Teiului,BL.23,sc D ap 4,Fagaras ,jud Brasov.
Multumesc

incearca sa revezi strofa 4, versurile 2 si 4

si apropo de ochi albastri

sunt ca un daltonist care-a pictat
pe pleoapa ta o geana de albastru

insista mai mult asupra textelor tale si nu accepta compromisuri in constructia versurilor pentru a pastra numarul silabelor. Bate la ochi. Succes.

d-le Postolache, multumesc de trecere, in legatura cu prima mea carte, din pacate nu mai am decat vreo cateva carti, dar voi incerca, undeva spre sf. anului o reeditare a unui nr. mai restrans de volume si va voi trimite cu drag, unul

Ioane, multam de toate trecerile, in rest, pace, stii ca nu schimb nici un cuvant, ca bate la ochi sau in alt loc, asta e:) nu pot sa multumesc pe toata lumea si pe mine in acelasi timp:)
Lory

...Nu de alta, dar ai ajunge să te obișnuiești cu ele. Mama mi-a spus o poveste... O prietenă de-a ei, a întrebat-o cândva:
---Care e mâncarea care îți place cel mai mult?
---Salata de boeuf...
---Ei dragă, închipuie-ți! Căsnicia înseamnă Salată de boeuf, dimineață, la prânz și seara...
... Mama, o întrebase cam ce crede ea despre căsnicie...
Cu steluțele, e cam tot așa.
O formă de exprimare surprinzătoare:
\"În ochii mei se-ntâmplă un dezastru
De când din ochii tai au evadat,
Sunt ca un daltonist care-a uitat
Toate culorile, afar\' de-albastru.\"
Nu văd cum să-ți caracterizez metafora... Metaxa? (=7*)