serban georgescu

\"trimit e-mail la Nichita Stanescu\" ....

incomparabila senzatia

in fragmentul IV

\"Ca și cum ai ține lipit de suflet un melc scârbos care fără să fii tu e totuși tu\".

cred ce o greseala

corect: \"...fără să fii tu e totuși U\"

AdRian Firica, nu Adian Firica
scuze

Marturisesc ca eu nu sunt la fel de sigur ca tine ca Poezia e doar \"una din formele artei\", in schimb, ceea ce pot spune cu mana pe inima, este ca Poezia este cea mai importanta, si asta fara discutie!

In alta ordine de idei iti mai marturisesc ceva si anume ca habar nu am ce e aia \"semiologioi\" dar cunosc alte cuvinte, cum ar fi \"gogoloi\" sau \"gogoman\" - dar asta, desigur n-are nici o importanta.

Pe de alta parte sa stii ca daca strigi \"Vaginul a murit! Traiasca vaginul!\" si apoi te comentezi singur adaugand imediat \"asta nu e o vulgaritate\", mie unul treaba asta mi se pare o dovada de nesiguranta si daca nu chiar tocmai de vulgaritate.

Ma mai urmaresti?

E ca si cum eu de exemplu as spune \"Florin Bratu e un papagal\" si apoi as adauga imediat \"dar asta nu e o rautate\" sau \"dar asta nu e vina lui\".

Vorba lui Adian Firica: \"Nu are sens, nu vezi ca nu are sens?\" (am citat din memorie)

Sa ne auzim cu bine si pe la alte dialoage poetico-vaginale ca cel pe care tocmai l-am incheiat.

nici eu nu stiu, dar sintagma \"lenes si indecis, ca orice barbat matur\" mi se pare geniala

nici eu nu iubesc oamenii si tocmai de-asta aproape ca-mi vine sa spun ca incep sa te iubesc pe tine

se vede treaba ca ne-a venit mintea la cap!

desi, ...minte, cap ... nici asta nu stim prea bine ce sunt

de fapt vroiam sa zic ca si eu, de la o vreme, cand deschid site-ul, am impresia ca deschid televizorul pe un site de teleshopping

marturisesc ca am vrut initial sa las aceasta ultima impresie sub minunatul text despre monoloagele vaginului care troneaza in aceste momente in fruntea paginii principale a acestui site pe care-l numim comunitatea noastra

dar am renuntat si m-am multumit doar sa intreb \"Unde e Poezia?\"

evident, nu mi-a raspuns nimeni

nu e \"chic\" sa raspunzi la astfel de intrebari in astfel de contexte vaginale ca cel atarnat in crestetul site-ului

totusi, suntem pe www. P-O-E-Z-I-E. ro, nu?

sau nici asta nu stim?

in incheiere vreau sa spun sus si tare ca noi nu parasim niciodata poezia, numai ca, vedeti dumneavoastra ea, Poezia adica, ne mai paraseste pe noi din cand in cand

vreau sa zic ca nu locul sfinteste omul, ci omul sfinteste locul

parerea mea

la urma urmei, poa\' sa faca reclama pe www.poezie.ro si la tampoane

de ce sa ne enervam?

nu?

Mi-au placut mult semnele alea indescifrabile (pentru mine). Nu stiu daca sunt litere arabesti (desi seamana) dar, oricum, sunt foarte expresive in context, asa cu codite si fluturari, parca ar fi niste snurulete suflate de vant de jos in sus - la fel de fragile ca si sentimentul descris ...

Poate ca esti usor de confundat pe strada Liviu, dar pentru cei care te cunosc ramai inconfundabil

Bun, si unde e Poezia?

in versul 13 a se citi \"vrednici\" in loc de \"vradnici\"

quod erat demonstrandum

Virgil, fara suparare, nu poti sa sustii ca nu esti poet si, in acelasi timp sa afirmi ca Poezia are limite si inca insipide! you know what I mean ...

Dupa parerea mea numai un poet are dreptul sa sustina, sa decida poate, daca Poezia are sau nu limite

Parerea mea e ca esti poet ...

Parerea mea e ca nu Poezia are limite

ea nu poate avea limite

Parerea mea e ca Poetul, ca individ are limite

pe care poate si trebuie sa le distruga

parerea mea ...

ne amintim poate vorba batranului Nichita: \"Nu exista poeti, ci numai Poezie\"

si daca te gandesti ca, tot el marturiseste ca a avut aceasta revelatie inca din adolescenta ...

la urma urmei ma intreb: ce fel de limite ar putea suporta o revelatie?

si mai sunt doua lucruri care m-au impresionat:

1. atitudinea fata de public (eu unul chiar m-as fi aplecat un pic in fata)

2. faptul ca prezinti toate aceste trairi sub forma unui simplu fragment - un act - o bucata - din ceva care ar putea fi doar un vis - ca si cum ar fi ceva lipsit de importanta - mi se pare ca incerci un admirabil exercitiu de sinceritate

cu mari sanse de reusita

sper sa gasesti resursele ca sa mergi pana la capat

ceea ce va uram si dumneavoastra
:)

n-am prins eu prea bine actiunea, dar luminile si ceata pe care le-ai creat au ceva fermecator.

apoi expresia \"privirea sticloasa - a moarte\" m-a facut sa ma gandesc ... la urma urmei lumina din ochii sticlosi nu se stinge... de tot ... isi schimba doar nuanta

si intensitatea

Asa cum probabil se poate lesne intui, textul afisat aici este constituit din fragmente. Partea inteligibila a manuscriselor este mult mai consistenta si contine o serie de comentarii la textele din Vechiul Testament, un text intitulat \"Razboiul copiilor luminii impotriva copiilor intunericului\", alte imnuri si rugaciuni, etc.

Fragmentele pe care le-am ales nu urmaresc decat sa creeze o idee initiala cititorului neavizat despre continutul manuscriselor, scrise, asa cum se banuieste, de autori necunoscuti, cu cateva zeci de ani inaintea erei noastre. Se presupune ca este vorba despre membrii sectei esenienilor. Ceea ce este sigur este ca autorii erau membrii unei comunitati care au hotarat sa se desprinda de societate si sa traiasca in pustiu. Mai exact pe plajele de la Marea Moarta. Si prin pesteri. In peretii carora, de altfel, au fost descoperite manuscrisele. In 1947. De catre niste copii beduini.

Chiar! le-as intreba si eu, pe toate comandantele de detasament, acelea, stii, cu snurulet galben impletit pe camasa alba de pionier si pe toate comandantele de grupa, acelea, stii, cu snurulet rosu pe camasa alba de pionier

Ce mai stiti, ce-ati mai aflat intre timp? despre singuratate

\"tu erai silitoare, invatai despre singuratate...\" a ... aha

andrei, multumesc pentru amintiri

Radu sa-ti dea Dumnezeu sanatate si ...

sa-ti traiasca broscuta!

Exista un prag PE care nici un critic nu-l poate trece

Exista un prag peste care nici un critic nu-l poate trece.

Se uita si nu-i vine sa creada. Nu intelege. Iese din tiparele lui limitate.

Intocmai ca taranul care merge pentru prima data la gradina zoologica si i se arata o girafa; el se uita la girafa, scutura din cap si zice: \"Animalul asta nu exista!\"

Asta e \"critica literara\" draga Radu: o Scleroza Institutionalizata

Care isi arata gaunosenia atunci cand se confrunta cu inefabilul.

Asa cum se intampla in cazul de fata.

Critica literara incearca sa abordeze, de pe principii \"stiintifice\", \"logice\", un fenomen care nu are nimic de-a face, nu numai cu Perceptibilul dar nici macar cu Senzorialul si incearca sa transforme aceasta ticneala in \"mestesug\". Iata Marea Scleroza.

Toti cei care se considera un soi de \"experti\" in Literatura nu sunt decat niste imbecili, care trebuie ocoliti cu cea mai mare atentie, asa cum ocolesti un rahat pe care-l intalnesti pe trotuar.

Intr-o zi Poezia isi va recapata locul pe care-l merita.

De altfel, cu putina atentie, asta se poate intelege cu claritate din Biblie si din foarte multe texte stravechi.

\"nosce te ipsum
nu ma intereseaza
vreau sa imi placa\"

tare de tot! m-ai facut sa rad cu lacrimi

...

saru\' mana pentru masa.

\"Suntem într-un pustiu fără iubire, sterp și aparent fără de sfârșit; totuși oamenii se zoresc bucuroși - ca și cum s-ar urca primăvara pe culmi! Numai eu sunt sfios. Dorințele mele n-au încolțit încă. Sunt ca un copilaș care n-a zâmbit încă mamei sale. Rătăcesc la întâmplare, ca un pripășit care nu știe încotro s-o apuce. Toți ceilalți au prisos, eu singur sunt despuiat de toate. Sunt o minte simplă și știu doar că nu știu nimic. Oamenii sunt luminați, numai eu trăiesc în beznă; ei sunt toți isteți, numai eu sunt spiritul greoi. Sunt agitat ca oceanul, umblu fără oprire. Fiecare are un lucru; eu singur sunt incapabil să mai posed ceva. Sunt deosebit de toți ceilalți oameni prin modul meu de a fi. Da, dar mă odihnesc în preajma preaslăvitei Maicii Mele și a Universului\".

Lao Tse - omul asta trebuie sa fi fost ceea ce in ziua de azi s-ar putea numi \"un looser\".

nu?

ce poate pricepe un looser?


L-au numit Lao Tse - Copilul Batran

si, acuma pe bune, ce stie un copil?

copiii sunt copii

noi, oamenii mari stim mai bine

ca suntem trecuti prin \"viata\"

apropo, care viata?