serban georgescu

Mi-au placut mult semnele alea indescifrabile (pentru mine). Nu stiu daca sunt litere arabesti (desi seamana) dar, oricum, sunt foarte expresive in context, asa cu codite si fluturari, parca ar fi niste snurulete suflate de vant de jos in sus - la fel de fragile ca si sentimentul descris ...

Poate ca esti usor de confundat pe strada Liviu, dar pentru cei care te cunosc ramai inconfundabil

Bun, si unde e Poezia?

in versul 13 a se citi \"vrednici\" in loc de \"vradnici\"

quod erat demonstrandum

Virgil, fara suparare, nu poti sa sustii ca nu esti poet si, in acelasi timp sa afirmi ca Poezia are limite si inca insipide! you know what I mean ...

Dupa parerea mea numai un poet are dreptul sa sustina, sa decida poate, daca Poezia are sau nu limite

Parerea mea e ca esti poet ...

Parerea mea e ca nu Poezia are limite

ea nu poate avea limite

Parerea mea e ca Poetul, ca individ are limite

pe care poate si trebuie sa le distruga

parerea mea ...

ne amintim poate vorba batranului Nichita: \"Nu exista poeti, ci numai Poezie\"

si daca te gandesti ca, tot el marturiseste ca a avut aceasta revelatie inca din adolescenta ...

la urma urmei ma intreb: ce fel de limite ar putea suporta o revelatie?

si mai sunt doua lucruri care m-au impresionat:

1. atitudinea fata de public (eu unul chiar m-as fi aplecat un pic in fata)

2. faptul ca prezinti toate aceste trairi sub forma unui simplu fragment - un act - o bucata - din ceva care ar putea fi doar un vis - ca si cum ar fi ceva lipsit de importanta - mi se pare ca incerci un admirabil exercitiu de sinceritate

cu mari sanse de reusita

sper sa gasesti resursele ca sa mergi pana la capat

ceea ce va uram si dumneavoastra
:)

n-am prins eu prea bine actiunea, dar luminile si ceata pe care le-ai creat au ceva fermecator.

apoi expresia \"privirea sticloasa - a moarte\" m-a facut sa ma gandesc ... la urma urmei lumina din ochii sticlosi nu se stinge... de tot ... isi schimba doar nuanta

si intensitatea

Asa cum probabil se poate lesne intui, textul afisat aici este constituit din fragmente. Partea inteligibila a manuscriselor este mult mai consistenta si contine o serie de comentarii la textele din Vechiul Testament, un text intitulat \"Razboiul copiilor luminii impotriva copiilor intunericului\", alte imnuri si rugaciuni, etc.

Fragmentele pe care le-am ales nu urmaresc decat sa creeze o idee initiala cititorului neavizat despre continutul manuscriselor, scrise, asa cum se banuieste, de autori necunoscuti, cu cateva zeci de ani inaintea erei noastre. Se presupune ca este vorba despre membrii sectei esenienilor. Ceea ce este sigur este ca autorii erau membrii unei comunitati care au hotarat sa se desprinda de societate si sa traiasca in pustiu. Mai exact pe plajele de la Marea Moarta. Si prin pesteri. In peretii carora, de altfel, au fost descoperite manuscrisele. In 1947. De catre niste copii beduini.

Chiar! le-as intreba si eu, pe toate comandantele de detasament, acelea, stii, cu snurulet galben impletit pe camasa alba de pionier si pe toate comandantele de grupa, acelea, stii, cu snurulet rosu pe camasa alba de pionier

Ce mai stiti, ce-ati mai aflat intre timp? despre singuratate

\"tu erai silitoare, invatai despre singuratate...\" a ... aha

andrei, multumesc pentru amintiri

Radu sa-ti dea Dumnezeu sanatate si ...

sa-ti traiasca broscuta!

Exista un prag PE care nici un critic nu-l poate trece

Exista un prag peste care nici un critic nu-l poate trece.

Se uita si nu-i vine sa creada. Nu intelege. Iese din tiparele lui limitate.

Intocmai ca taranul care merge pentru prima data la gradina zoologica si i se arata o girafa; el se uita la girafa, scutura din cap si zice: \"Animalul asta nu exista!\"

Asta e \"critica literara\" draga Radu: o Scleroza Institutionalizata

Care isi arata gaunosenia atunci cand se confrunta cu inefabilul.

Asa cum se intampla in cazul de fata.

Critica literara incearca sa abordeze, de pe principii \"stiintifice\", \"logice\", un fenomen care nu are nimic de-a face, nu numai cu Perceptibilul dar nici macar cu Senzorialul si incearca sa transforme aceasta ticneala in \"mestesug\". Iata Marea Scleroza.

Toti cei care se considera un soi de \"experti\" in Literatura nu sunt decat niste imbecili, care trebuie ocoliti cu cea mai mare atentie, asa cum ocolesti un rahat pe care-l intalnesti pe trotuar.

Intr-o zi Poezia isi va recapata locul pe care-l merita.

De altfel, cu putina atentie, asta se poate intelege cu claritate din Biblie si din foarte multe texte stravechi.

\"nosce te ipsum
nu ma intereseaza
vreau sa imi placa\"

tare de tot! m-ai facut sa rad cu lacrimi

...

saru\' mana pentru masa.

\"Suntem într-un pustiu fără iubire, sterp și aparent fără de sfârșit; totuși oamenii se zoresc bucuroși - ca și cum s-ar urca primăvara pe culmi! Numai eu sunt sfios. Dorințele mele n-au încolțit încă. Sunt ca un copilaș care n-a zâmbit încă mamei sale. Rătăcesc la întâmplare, ca un pripășit care nu știe încotro s-o apuce. Toți ceilalți au prisos, eu singur sunt despuiat de toate. Sunt o minte simplă și știu doar că nu știu nimic. Oamenii sunt luminați, numai eu trăiesc în beznă; ei sunt toți isteți, numai eu sunt spiritul greoi. Sunt agitat ca oceanul, umblu fără oprire. Fiecare are un lucru; eu singur sunt incapabil să mai posed ceva. Sunt deosebit de toți ceilalți oameni prin modul meu de a fi. Da, dar mă odihnesc în preajma preaslăvitei Maicii Mele și a Universului\".

Lao Tse - omul asta trebuie sa fi fost ceea ce in ziua de azi s-ar putea numi \"un looser\".

nu?

ce poate pricepe un looser?


L-au numit Lao Tse - Copilul Batran

si, acuma pe bune, ce stie un copil?

copiii sunt copii

noi, oamenii mari stim mai bine

ca suntem trecuti prin \"viata\"

apropo, care viata?

As spune si eu, la randu-mi, ca nu pricep nimic, dar ... mi-e teama sa nu fiu etichetat drept indragostit.

dragostea nu mai exista???
s-a epuizat???

dragostea e un flux continuu, nu un fel lichid intr-un vas care se goleste
nimeni nu poate bea cupa pana la fund

parerea mea

ceea ce e frumos AR TREBUI sa fie si real


pt ca nu E

\"Delirul da sufletului posibilitatea de a se gospodari prin expansiune\"

- noi il votam pe Emil
il votam pe Emil
noi il votam ... -

Bai Vasile, tu copiezi!

hai recunoaste, ai gasit in vreo scorbura poezii scrise de Baudelaire copil, uitate si nepublicate, galbejite si sterse de vremuri ...

recunosti?

pai uite, ma intorc la el si citesc:

\"Urasc si testamente si lespezi de mormant,
Decat sa cer multimii tristetea si regretul,
Cu mult mai bine corbii ii voi pofti, pe rand,
Sa-mi curete de carnuri, flamanzi, intreg scheletul.\"

he? nu suna cunoscut?

sau:

\"Imi pare cateodata ca sangele din vine
Ca un izvor tasneste, cu ritmice suspine.
I-aud prea bine valul si murmurul prelung,
Dar in zadar ma pipai la rana sa ajung\"

dar mai ales:

\"Femeia langa mine se zvarcolea salbatec
Asemeni unui sarpe zvarlit pe un jaratec
Si framantandu-si sanii molatec si barbar
Cu gura ei de fraga rosti dulceag si rar:

“Am buze moi si-n ele am tainica stiinta
de-a pierde-n orice clipa, pe-un pat, o constiinta.
Adorm orice durere pe sanii mei zglobii.
Batranii vin la mine cu zambet de copii.
Si pentru-acela care ma vede-o data goala
Sunt cer, sunt soare, luna si liniste astrala!
In voluptati atata de priceputa sunt
Cand pe-un barbat in brate il strang si il framant
Sau cand imi darui sanii sa-i muste si sa-i suga,
Timida sau lasciva, puternica sau sluga,
Ca-n patul care geme de-ncolaciri feline
Toti ingerii nevolnici s-ar pierde pentru mine!”

Cand din ciolane vlaga si maduva mi-a stors
Iar eu cu lenevie spre dansa m-am intors
Sa-i dau o sarutare de dragoste, zarii
Doar un burduf cu pantec umflat de murdarii!
O clipa-am inchis ochii cuprins de-o spaima mare,
Si cand i-am deschis iarasi spre zarile solare,
In locul unde monstrul, cu-o clipa mai-nainte,
Statea-mbibat de sange, puternic si scarbos,
Vazui acum un maldar de mucede-oseminte
Scotand din ele-un sunet scrasnit si fioros,
Un scartait de tabla strident, ca de morisca
Pe care vantul, iarna, in nopti pustii o misca.\"

hai, recunoaste ca asta ai vrut sa spui

dar te-ai temut ...

frica pazeste pepenii

hehe



(ti-as spune ca vaca asta a ta imi place, ca e \"frumoasa\". dar ma intreb, nu te-ai plictisit sa ti se tot zica \"vai ce frumos\", \"vai ce sensibil\" - nu ti s-a acrit si tie? - eu unul, la prima ocazie, o sa privesc adanc in ochii vacii care mi-o iesi in cale. Sa-ti spun un secret: eu cred ca orice femeie e invidioasa pe ochii de vaca. Ai vazut ce gene, ce blandete? - dumnezeule!)

ne-om mai auzi, ne-om mai intalni, ca si mie imi place sa scriu pe capace de sicriu. Dar stii tu - pe dos, nu pe fata

auguri

\"Femeia-si minte chiar si umbra\"

Adevar graiesti, femeie ...