Mediu
În cadrul programului Art Café Theatre, la Club A se joacă „Monoloagele vaginului” după Eve Ensler. Textul are notorietate internațională și a stârnit un adevărat fenomen mondial, încă de la apariția sa, în 1997.
Tradusă în 40 de limbi, jucată de peste 800 de ori în 50 de țări, piesa americancei este o provocare pentru actrițe și regizori totodată.
Producția Club A calcă, așadar, pe urme bătătorite, iar echipa artistică riscă. Este vorba despre regizoarea Mona Gavrilaș și actrița Diana Giubernea (cea din urmă având predecesoare celebre precum Susan Sarandon, Whoopi Goldberg, Jane Fonda, Julia Roberts sau autoarea însăși).
În spațiul nonconformist al clubului din strada Blănari, Diana Giubernea rămâne singură pe scenă în fața spectatorilor. Într-un decor minimalist, actrița are la îndemână doar câteva accesorii vestimentare pentru a convinge, pentru a fi... tânără, bătrână, lesbiană, revoltată, pudică, inhibată ș.a.m.d. De la ironie la umor negru, de la confesiune tragică la pudoare, de la dans lasciv la plânset hohotit, artista e acolo, singură cu sala. Măștile cad, se schimbă mereu, emoțiile se dezvoltă, se transmit. Sala vibrează în ritmul ei, publicul se frământă odată cu ea, bărbați și femei laolaltă se dezbracă de prejudecăți și zic și ei de o sută de ori VAGIN, fără rușine, fără insinuări, cu fruntea sus.
Da, textul este extraordinar. Rezultat a peste 200 de interviuri cu femei de toate vârstele, rasele, din toate mediile, textul aparține omului modern , omului care vrea să vadă și să înțeleagă. Iar echipa de la Club A este de excepție. Regizoarea Mona Gavrilaș a înțeles și simte textul. Astfel că știe să intervină și să își pună amprenta cu finețe, aproape fără să ne dăm seama. Diana Giubernea cuprinde publicul ca o șerpoaică, îl cheamă, îl aduce lângă ea, în drama ei, în spectacolul care poate să îți fie oricum, numai indiferent nu.
Așa că, dacă vreți o seară în care să uitați de lucrurile pe care vreți să le uitați, o seară în care nu puteți să fiți indiferenți, în care să țipați, să râdeți și/sau să plângeți în voi, veniți sâmbătă la Club A.
Tradusă în 40 de limbi, jucată de peste 800 de ori în 50 de țări, piesa americancei este o provocare pentru actrițe și regizori totodată.
Producția Club A calcă, așadar, pe urme bătătorite, iar echipa artistică riscă. Este vorba despre regizoarea Mona Gavrilaș și actrița Diana Giubernea (cea din urmă având predecesoare celebre precum Susan Sarandon, Whoopi Goldberg, Jane Fonda, Julia Roberts sau autoarea însăși).
În spațiul nonconformist al clubului din strada Blănari, Diana Giubernea rămâne singură pe scenă în fața spectatorilor. Într-un decor minimalist, actrița are la îndemână doar câteva accesorii vestimentare pentru a convinge, pentru a fi... tânără, bătrână, lesbiană, revoltată, pudică, inhibată ș.a.m.d. De la ironie la umor negru, de la confesiune tragică la pudoare, de la dans lasciv la plânset hohotit, artista e acolo, singură cu sala. Măștile cad, se schimbă mereu, emoțiile se dezvoltă, se transmit. Sala vibrează în ritmul ei, publicul se frământă odată cu ea, bărbați și femei laolaltă se dezbracă de prejudecăți și zic și ei de o sută de ori VAGIN, fără rușine, fără insinuări, cu fruntea sus.
Da, textul este extraordinar. Rezultat a peste 200 de interviuri cu femei de toate vârstele, rasele, din toate mediile, textul aparține omului modern , omului care vrea să vadă și să înțeleagă. Iar echipa de la Club A este de excepție. Regizoarea Mona Gavrilaș a înțeles și simte textul. Astfel că știe să intervină și să își pună amprenta cu finețe, aproape fără să ne dăm seama. Diana Giubernea cuprinde publicul ca o șerpoaică, îl cheamă, îl aduce lângă ea, în drama ei, în spectacolul care poate să îți fie oricum, numai indiferent nu.
Așa că, dacă vreți o seară în care să uitați de lucrurile pe care vreți să le uitați, o seară în care nu puteți să fiți indiferenți, în care să țipați, să râdeți și/sau să plângeți în voi, veniți sâmbătă la Club A.
059182
0
E sinistră mișcarea asta feministă- așa de sinistră că au ajuns să conteste un fotograf de geniu- Helmut Newton- doar pentru că fotografia femei frumoase. Nu domnilor și doamnelor ! Să ne ducem să ascultăm vaginul vorbind- să ne turnăm cenușă în cap- domnii- și apoi să dăm consoartelor cuțitul acela extrem de ascuțit, de emasculat. Porcării există peste tot. La fel ca și snobi care se vor entuziasma.