Sara Nagy

am învățat să fiu frumoasă ca un drog mă înfășor în jurul venelor tale și îmi dau drumul. interioarele pulsează cu bătăile pumnilor grei lăcrimând în țevile prin care ți se scurge ființa. Ce

mutarea VI diminețile noastre începeau mereu invers/soarele răsare de-a-ndoaselea zațul plutește la suprafața cafelei dormim în paturi răsturnate uneori /ne strecurăm carnea prin cearșafuri

femeile astea își apretează în fiecare zi carnea râncedă trăiesc pentru crema aia antirid de la magazinul din colț a new begining doamnelor și domnilor pentru că merit pentru că m-am născut

nu s-a întâmplat nimic din ce m-au învățat să cred după ce am aflat că dumnezeu nu există n-am intrat în depresie nu mi-am tăiat venele și nu n-am blestemat pe nimeni c-am trăit o viață într-un

e timpul să-mi dezbrac carnea cu miros de negru e timpul să o atârn în cuierul dintr-un hol oarecare nimeni nu va ști că mi-am încarcerat sufletul de celofan într-un buzunar organic aprind lanterna

loading 98% complete capitolul unu sau meccanismele contopirii cu ratarea îți spun svetlana războiul a r e chip de femeie ieșind tiptil din 2na dimineața când încă e răcoare când felinarele înalte de

fără folos caut răspunsuri între stâncile alb-negru când un val incandescent mi-a smuls picioarele din rădăcină un freamăt surd mă împiedică să-ți folosesc ochii drept cârje pentru corpul imobil

lasă-mă așa doar eu știu să-mi desprind cojile de nucă dintre tiparele filmului vostru color orgasmul glasului e ca un rău necesar ai crezut vreo clipă în aderența cuvintelor la trupurile unor

chiar dacă noaptea ce ni se înfășoară în jurul gâtului ca o anacondă alb-negru nu e a mea și tot a mea nu e interpunerea congentială a brațelor între tine – atmosferă , îmi voi rupe cu buzele

azi ploaia asta o să aibă pentru ultima dată gustul firav al inocenței cu degetele am trasat o stare de spirit pe geamul aburit credeam că e o altă poveste cu zâne până am citit primele litere n