Îmi pare rău că ploi au inceput să cadă, parbrize fără stergătoare plâng
Sunt zeci de biografii de citit pe foile astea de asfalt
Cât de profund...plouă cu găleata
Și mersul prin ploaie e prea
Era aproape Marți și pereții se crăpau de ziuă
Noaptea de Luni se târâse pe brânci să-și ducă chinul la bun sfârșit și îmi bătea în geam să o primesc în casă și să-i dau altă cămașă că a ei se
Poeți îmbrăcați în scoarțe de copac zgârie pagini albe cu crengile lor
Călugări sclerozați mirosind a urină le blesteamă creația
În parcuri au rămas doar poeții,
Nu au mai scris nimic nou,
Câteva raze de soare și țurțurii plâng că-și pierd candoarea vârfurilor ascuțite
Nu cunosc pe nimeni pe care să nu-l fi provocat la duel cu un țurțure când eram mic
Cum ar fi iarna fără țurțuri
Vezi? Nu am nimic pe mine, îmi înfig unghiile în piele de disperare, de durere
Zbier înăbușit, fără sunet în urechea diavolului ce-mi zâmbește din fotoliu
Se plimbă gol prin cameră trupul meu și
Miroase a ger,a iarna, a poveste
Miroase a tot ce a fost si nu mai este
Miroase a amintiri, a copilarie
A tot ce e, ce mi-as dori sa fie
Pe strazi e galagie si culoare
Ferestre luminate,
Decembrie 27 ora 3.22 dimineata,
Ne bucuram ca ninge,
Ne aminteam trecutul,iar eu treceam peste inca o zi in care ai uitat ca te astept
\"La mine nu ninge asa ca la tine
Nici iarna nu ne
Mă curăț de noroi și intru in casă
Pe ploaia asta nici îngerii nu mai zboară
Îmi picuri licori amare în pahar
Când plîngi ca o vioară
Îmbracă-te lejer și vino lângă mine
Îmi place cum îți
Ce camera intunecata
Stafii alearga-n ea
Ce joc de umbre pe pereti,
Ce sunete ciudate,
Ce singur sunt aici in ea
Ce.......nostime-mi par toate.
Sa deschid geamul?
Nuuu, de ce? Sa iasa toate
Sângele începea să se închege pe gresia imaculată a camerei de gardă
Trecuse ceva timp dar încă așteptam...
Din când în când ațipeam dar îmi trăgeam palme peste față pentru a nu rata momentul
Una
Cât despre mine…sunt bine nu-ți face griji
Îngeri retardați au grijă de mine
Am primit trei bilete de la tine dar nu ți-am putut răspunde…
Îngerii au smuls aripile porumbeilor crezând ca vor putea
Ma hotărâsem sa invăt sa dansez
Stafiile pot...le urmăresc... sunt fascinante
E locul perfect
O cameră de hotel,
Parfumul dulce al damelor ieftine
Fereastra imensă prin care luna imi lumineaza
Umblu cu tine de mana prin singuratatea mea
Drumuri albe pietruite se strivesc sub talpile noastre
Vantul sufla natura de cenusa si o imprastie in jurul nostru
Te strang puternic de mana, ma
Te trezești brusc cuprins de ambiguitate cu toți cunoscuții in jurul tău
“Pune-ți o dorniță! “ iar in fața ta ard lumanari
Sufli, aplauze ca la o piesa căreia i se cere bis iți înfundă
Îl vedeam rar umblând rătăcit pe străzi
Își ținea capul plecat,ascuns în gulerul înalt al paltonului,
Părul îi acoperea urechile iar umerii îi erau aduși în față,
Rareori sălta capul să
Crezuse că durerea a plecat,fumase o țigară ,se așeză pe fotoliu și se detașa complet de ceea ce are în jur.\"Războaie nu mai sunt...cadavrele or să se descompună în curând și se vor face una cu
Respiratia mi se sacadeaza auzindu-ti pasii.......
Mi s-a parut, era doar o stafie
Imi revin repede
Deja nu imi mai controlez emotiile
Ar fi bun un diazepam...sau doi...sau trei...sau
Ambiții desprinse din filme de Oscar
Din drame cu dame în rol principal
Ce-și curăță ceața de pe tenul de opal
Și-și înfig tocurile în durul trotuar
....................................
Am crize
Un fum sănătos de parcă plămanii aveau să-mi explodeze de bucurie
Nici pe ei nu i-a întrebat nimeni cum se mai simt zilele astea
Mai ales că a tot plouat, orașul a fost supra aglomerat și parcă