Sandu Florin

Mâinile ei îl maingaiau ușor iar buzele îi sărutau trupul “te vreau” îi spuse ea cu respirația înăbușită, se uită pierdut la ea un moment după care se întoarse cu spatele la ea și își înveli trupul

zorii zilei printre franjurii pleoapelor tale tablou fără ramă în palme țin un chip din care îmi sorb viata îți sarut mâinile, îți sărut fața am respirat cu tine același oxigen, acum,acum sunt

Spune-mi poet deși ... Defapt spune-mi pictor... sau nu... Privește și tu cum moare natura, condeiul trage aer în piept oboist Pereții ăștia-mi acaparează ura, și umbre strigă dar nu aud

pozie, muzică, pictură artiști burghezi lipsiți de interes nu știti sa scrieti, zgâriați e atât de frumos asfaltul primește-n împărăția lui un prost vin sec, aspru, ambient plăcut striviți-n

Se pierd cuvintele in noapte Si alerg cu pasii goi si reci Off nu pleca te strig in soapte Dar tu pleci In urma pasilor mei acum Sunt urme de regrete Ma tai in cioburi, intru in fum De

Ultimul film alb-negru mi-a plăcut Însă acesta nu e tocmai grozav Poate din cauza faptului că este ieftin Poate din cauza subtitrării fără diacritice m-am pierdut în traducere Poate din cauza

O invitație la dans și un zâmbet macabru Vedeai chip de zână dar în umbra ei era chiar dracu Þi-a înfipt gheara în piept , și-a scrijelit în pielea ta numele Trei cicatrici, o să-i porți pe viată

Cum plange toamna frunze pe asfalt Si cerul pare ca s-a imbolnavit Cum oare cerul atat de inalt Azi il privesc ca si cum ar fi mic? Se ratacesc si stelele pe cer De intind o mana pot sa le

mototoleam gândurile în căutarea timpului pierdut noi...tot noi un zâmbet mai subtil poti sa râzi și sa plângi oricând..dar numai o singură persoană te poate face să râzi atunci când ești

Pe mine de ce nu m-a intrebat nimeni? Eu unde am fost cand s-a decis sa se creeze lumea? V-ati strans cu toti, v-ati sfatuit si a-ti creat un plan: Le dam liberul arbitru\' pentru a le da impresia

Dar ei nu au plâns când te-au auzit strivind liniștea sub talpa ta Și-au acoperit de mult ochii cu țărână Te-au înjurat in gândul lor imaginându-te goală și au grohăit ca niște porci peste trupul

Nimic nu s-a schimbat de atunci Mă simțeam străin de acele locuri, defapt eram străin Îmi vuiau urechile de reproșuri Iubeam fiecare loc în parte,fiecare persoană și sufeream lafel de mult la

Nu domnule,eu nu am împușcat pe nimeni Poate doar pașii când i-am auzit M-am speriat și am crezut că vine o umbră, un nimeni, un nimic Dar eu,eu nici măcar n-am pușcă și nici pistol sau vre-un

Plouă, intuneric albastru se prelinge pe geamuri În cameră zăpușeală, pereții miros a bere Marș funebru pe tabla casei Astăzi a fost o zi bună Copii s-au jucat în parcuri, tinerii au stat la

S-au vărsat prea multe lacrimi din ochi plini de durere Și-am ridicat toți steaguri albe în față celor cu putere Am plecat capul în semn de închinăciune în față celor cu bani Și am uitat

Dormeau albi îngerii mei retardați Îi mângâiam pe tâmple cu palme din pagini de jurnal Pe degetul arătator numele tau îl apăsam pe amintiri răcnind de durere ; tăceam Stropi de întuneric violet

Aerul gros din camera parca imi cere sa deschid fereastra Dar eu sunt tot acolo... Jocul de umbre de pe pereti se sincronizeaza perfect cu ticaitul ceasului si zgomotul obsedant al picaturilor de

Am să mă întorc pe drumurile astea Am să mă întorc să reîntineresc oricât de sete mi-ar fi Să-mi simt sângele pulsând în vene, să merg desculț să-mi călesc curajul Să mă simt nemuritor

Se topesc bucăți de soare peste noi Nu oameni, picturi abstracte în ulei Ne scurgem pe asfalt, ne remodelăm Avem ochelarii de soare la noi Arome minunate, colorate în natură Orașul verde,