Ruxandra Moholea

Probabil deja ai să fii exasperată că deschid iar subiectul.
Acum chiar nu mă pricep cum să pun problema mai delicat, așa că o să zic de-a dreptul pentru că domeniul în care lucrez mi-a format tot felul de mici(sau mari!) defecte \"profesionale\". Prin urmare mă cam uit des prin cărți de gramatică.
\"imper. fii (tu)!; neg. nu fi\"- este un citat din explicația ta, luat foarte corect din Dicționar.Problema este că fraza finală este o suită de interogații și nu de exclamații așa cum ar presupune forma la care te referi tu.
Verbul ar trebui să fie la modul imperativ, forma negativă și atunci ai dreptate, dar cum el este doar la indicativ, timpul prezent, forma negativă, corect este cu doi \"i.\" Acest al doilea \"i\" care pune atâtea probleme este de fapt o desinență de persoana a doua, valabilă pentru verbele de orice conjugare.În timp ce primul \"i\" Face parte din rădăcina verbului.
Scuze, dar nu m-am putut abține!

Mult mai simplu decât ceea ce era deja obișnuință (sau poate nu?!).Încă mai cauți cheile ușii aceleia? Dacă nu sunt ferestre, de ce să nu le facem...zic și eu ca o neștiutoare ce sunt...Dar dacă există uși, mă gândesc că ieșirea (sau poate intrarea)este și ea pe undeva pe acolo, depinde dacă mai este puțină forță să îți târăști trupul inert până acolo.
Și de unde știi că nu așa e normal să fie?
Plăcut.
Ruxandra

Mi s-a luminat ziua mai mult decât era!
Mihai, mulțumesc mult pentru aprecieri și pentru stea, mă încurajează să merg mai departe.
Ela, steluța din părul tău este prinsă în al meu și crede-mă, contează enorm.Te aștept să revii, sper la fel încântată.
Anana, cuvintele tale mi-au amintit de unul dintre cei care mă veghează mereu.

Vă mulțumesc tuturor pentru cuvintele frumoase și vă mai aștept cu drag.

Este un poem superb!!!!Există pe undeva o caseta cu Anda Călugăreanu care pune pe note poezia și pe care încerc cu disperare să o găsesc. Mai știe cineva despre ea?????

Cred că inima nu poate fi \"înlocuită\". Poate să \"locuiască\" în altă parte, dar depinde unde și dacă există posibilitatea să nu rămână golul. Ar fi interesant totuși să tot schimbi inimi până o găsești pe aia bună...
A! Și cred că ar fi bine să ștergi un \"n\" de la \"innecăcioasă\".
Frumos poem.
Ruxandra

Îmi pare un strop de memorie involuntară, trezit de gustul amar al morții împrumutat din dulceața bunicii.M-am \"transportat\" și eu pentru o clipă, lângă bunica mea.Deși parcă bunicul îmi e mai aproape.Cred că e tare supărat. Nu mi-a mai apărut de mult timp în vis...

Farmecul vieții este să poți fi ce îți dorești la un moment dat. Încă nu am ajuns până acolo, dar...învăț...
Coincidență(!?)tocmai îți citeam ultimul text!
Te mai aștept, îmi sunt dragi licuricii! :-)

Mi-a fost teamă să nu fie luat ca un plagiat, de aceea am și ezitat când am ales titlul(la un moment dat era un soi de combinație). Cred că ajută mai mult subtitlul. Pe de altă parte, textul e simplu, dar (poate numai pentru mine) semnificativ.
Mulțumesc pentru lectură.

Multumesc de citire.Te mai aștept.

Nu am luat-o în nici un caz ca pe o \"contrare\"!Mă bucur să văd că sunt oameni în \"agonia\" asta care comentează texte și nu scriu dulcegării!
Nu aș îndrăzni să te contrazic în ceea ce privește teoria misterului.(Nu m-aș fi supărat deloc să insiști asupra acestui aspect!)Aș spune doar că din punctul meu de vedere, al neinițiatului, misterul poate avea nenumărate fațete, deși în esență, el este același. Depinde doar de ceea ce ești capabil să vezi din el și din ce unghi. Desigur că pentru Mag altceva înseamnă mister și de aceea probabil te așteptai ca textul să fie altfel.
Spuneam că am citit cu mare atenție sfaturile de la tine. Trebuie exercițiu și vreau să sper că într-o zi am să ajung să văd ce văd alții și să scriu...altfel.
Te mai aștept,mereu cu gând bun,
Ruxandra

Am citit cu atenție și am să încerc să se vadă ce am învățat de la Mag (că tot intră rar pe textele mele!):-)
\"Părerea mea\":
Un mister adevărat rămâne mister pentru că asta îi este menirea.Ultimul vers din prima strofă e doar perspectiva \"cămilei\" care simte experiența nisipului \"călcând apăsat peste dune\".Nu îl văd neapărat ca pe un răspuns, pentru că rămâne \"de ce-ul\".

Ultimul vers al celei de a doua strofe lasă deschis orizontul în opinia mea prin interogația retorică.


În privința ultimelor versuri poate ai dreptate. Eu le văd ca pe o invitație la liniște tocmai pentru că sunt atâtea de căutat...

Îmi place să cred ca poemele mele nu dau chiar totul pe tavă. Pe de altă parte cine sunt eu să spun asta?

Te mai aștept cu provocări!Și îți sunt recunoscătoare pentru sfaturi(din nou!)
Gând bun,
Ruxandra

Prefer comentariile pe texte, iar cel pe care tocmai l-ai făcut este mai aproape de ceea ce aștept. Sigur că părerile contează. Textul există prin el însuși, dar din păcate încă sunt legată de posibilele rezonanțe pe care le are în ceilalți-mai ales de cele care mă ajută să mă îndrept spre desăvârșirea în planul artistic.Mulțumesc mult pentru păreri.
Gând bun,
Ruxandra

Ar fi frumos dacă am putea rămâne cu toții atât de bogați de pe urma unui \"jaf\".
Interesant jocul de cuvinte \"mărgea\"-\"mărginire\".
Este doar un semn umil că îmi place \"pre-textul\".
Gând bun,
Ruxandra

Fiecare semn de la cei \"mai de sus\" mă bucură și îmi dă curaj. Mulțumesc

Mulțumesc pentru comentariu și pentru strădania de a alege o poză.

Lumea asta e făcută mereu din doi/două, astfel că șu eu trebuie să am pe undeva \"doi\"ul meu, nu? :)
Metamorfoza propriului eu este continuă ,doar că nu ne dăm întotdeauna seama. Și de obicei e atât de comod vechiul trup, încât ne mulțumim și cu o \"renaștere dubioasă\".
Te mai aștept peste gândurile mele, mereu bune!
Ruxandra

uneori ne rătacim în propriul trup, legați prea mult de social, de constrângeri. Ideea e să \"răzbim noi cumva la lumină\"!(\"Iona\", Marin Sorescu)
Gând bun,
Ruxandra

curajul ți-a lipsit!
De acum trebuie să încerci să scoți la lumină ce este în tine... multă muncă și...lectură.
Succes!

Dragă licurici,
E intotdeauna o plăcere să te regăsesc citind un text de-al meu!
Noi avem ceva în comun: zborul. Trebuie să profităm de faptul că avem darul de a ne înălța, fie doar puțin prin ceea ce suntem și mai ales prin ceea ce simțim. Și atunci când o facem, să ne bucurăm de ce găsim acolo sus, unde nu mulți pot să ajungă. Multă vreme, de fapt, foarte multă vreme, nu am știut nici eu cine sunt cu adevărat.Acum întrezăresc ceva. Sunt tot Pescărușă. Fluturele din textul meu este un pretext pentru ce e cu adevărat frumos în universul acesta.
Mulțumesc pentru semn,
Ruxandra

pentru mine fluturii sunt un simbol al frumosului si al gratiei, astfel ca de la ei imprumuta omul eventualele calitati.Simplitatea este, in ceea ce ma priveste, calea cea mai sigura spre adevar.
Multumesc pentru semn.
Primavara frumoasa,
Ruxandra