Renaștere

cand simturile se incurca intre ele scapam de ratacire prin simtaminte.mai presus de orice fiinta ratacita \"un cer de ochi se face\"

Tego

uneori ne rătacim în propriul trup, legați prea mult de social, de constrângeri. Ideea e să \"răzbim noi cumva la lumină\"!(\"Iona\", Marin Sorescu)
Gând bun,
Ruxandra

Da, frumos text, frumos conturat.
Am remarcat prima strofa si ca sa fiu si mai explicita primele doua versuri. Numai ca parca nu tu renasti intr-o materie proaspata, ci dai nastere intr-o metamorfoza completa a unui alt tu, astfel incat am impresia ca sunteti doua - Ruxandrelor :) Nu de alta, dar nu am observat inlaturarea vechiului trup, de vreme ce \"deasupra
un cer de ochi se face
pleoapa zării\"

Imparateasa

Lumea asta e făcută mereu din doi/două, astfel că șu eu trebuie să am pe undeva \"doi\"ul meu, nu? :)
Metamorfoza propriului eu este continuă ,doar că nu ne dăm întotdeauna seama. Și de obicei e atât de comod vechiul trup, încât ne mulțumim și cu o \"renaștere dubioasă\".
Te mai aștept peste gândurile mele, mereu bune!
Ruxandra

Nastere, Renastere, Moarte. Fiecare din cele trei sunt intalnite in poemul tau, iar impresia mea este ca Renasterea nu exista (sau nu este completa). Moartea o intalnesc in prima strofa si o consider ca fiind prima etapa, succedata de Nastere (pentru ca versurile primei strofe nu arata un sentiment ambiguu, sau pasi nesiguri, ci totul este luminat, sigur, precum cresterea ierbii). Asta mi s-a parut interesant: nu doar creionarea unei Renasteri (de orice fel), ci tocmai faptul zbaterii intre Renastere si Nasterea-Moarte. (Nu stiu cat ai inteles din randurile mele, dar eu am inteles pentru mine). Imi cer scuze.