Mistere

(Sper sa fie ultimul off topic pe care ti-l scriu vreodata. Spuneai de ceva vreme la un text de-al tau ca ma astepti cu pareri despre scrierile tale. Vin sa te intreb daca ele au macar putina importanta sau nu). Poemul se poate privi atat ca un dialog dintre autor si o alta persoana (ca argument apelez la ultimele doua versuri care sugereaza acest fapt, indicand in mod direct: \"taci\", \"asculta\") cat si ca monolog, prin observatii facute sinelui, un fel de orbire a eului urmata apoi de o (re)descoperire (ex: \"stiai ca nisipul...\" - prime descoperiri; \"stiam ca desertul...\" - redescoperiri. Un fel de joc matur as putea spune al sinelui. Treptele diferite pe care le urca/coboara in viata nasc acest joc al acoperirii ochilor urmat de dezvelirea lor). Din acest fapt (si din cel al dualitatii sinelui) poemul este unul rotund, avand o geneza, dar finalul inchide acest proces, lasand loc unei continuari (unei alte geneze, de ce nu?). Desi rotund, poemul tau curge precum o poveste care are ascensiuni ca infinal sa aiba un deznodamant placut, dar rotunjirea poemului inseamna putin mai mult (e ora tarzie, altfel as desface putin ideea aceasta). Fiecare strofa are patru versuri, dar inegale. Poti sa renunti la numarul versurilor, sa fie strofe cu mai multe sau mai putine versuri comparativ unele cu altele, ceea ce nu face din acest fapt o matrice. Dezvolta mai mult sensul ascuns in versuri. Despre intrebarile retorice ar fi de vorbit, precum si despre profunzimea lor. Sunt (daca imi permiti) idei (ganduri/conceptii) personale dar simultan idei filosofice (amintesc iar dualitatea). In final, voi asculta tacut, si... atat.

Prefer comentariile pe texte, iar cel pe care tocmai l-ai făcut este mai aproape de ceea ce aștept. Sigur că părerile contează. Textul există prin el însuși, dar din păcate încă sunt legată de posibilele rezonanțe pe care le are în ceilalți-mai ales de cele care mă ajută să mă îndrept spre desăvârșirea în planul artistic.Mulțumesc mult pentru păreri.
Gând bun,
Ruxandra

uite, cam ce ar trebui facut
schimbarea nu trebuie sa se produca la nivel de versificatie, ci la nivel de metoda prin care ideea sa devina surpriza.

surpriza ramanea si idee terminata de cititor daca nu ar fi existat ultimul vers la prima strofa, ultimul vers de la a doua strofa, si ultimele doua versuri

ideile tale sunt frumoase si sensibile, dar trebuie sa inveti sa ne inviti la joc, la descoperire.

nu ne da totul pe tava, poate nu meritam, poate vrem sa cautam continuarea in tine.

asa ca, precum un vartej de apa, deschide-te

numai bine, Dan

Am citit cu atenție și am să încerc să se vadă ce am învățat de la Mag (că tot intră rar pe textele mele!):-)
\"Părerea mea\":
Un mister adevărat rămâne mister pentru că asta îi este menirea.Ultimul vers din prima strofă e doar perspectiva \"cămilei\" care simte experiența nisipului \"călcând apăsat peste dune\".Nu îl văd neapărat ca pe un răspuns, pentru că rămâne \"de ce-ul\".

Ultimul vers al celei de a doua strofe lasă deschis orizontul în opinia mea prin interogația retorică.


În privința ultimelor versuri poate ai dreptate. Eu le văd ca pe o invitație la liniște tocmai pentru că sunt atâtea de căutat...

Îmi place să cred ca poemele mele nu dau chiar totul pe tavă. Pe de altă parte cine sunt eu să spun asta?

Te mai aștept cu provocări!Și îți sunt recunoscătoare pentru sfaturi(din nou!)
Gând bun,
Ruxandra

oooooo, pai eu sunt dator chiar si textelor mele,pe la care am dat destul de rar in ultimul timp.

ceea ce as vrea sa intelegi in primul rand e ca nu vreau sa te contrez.

apoi, vorbind despre mister, eu cred ca misterul nu ramane inchis in sine
el are o miscare dubla: una de deschidere, centrifuga, prin care raspandeste mireasma lumii dintai, apoi alta centripeta prin care, culegand uimirea, ca si substanta vitala a lui se retrage in idistinctia primordiala din care a plecat.

acest model il gasesti permanent chiar in doctrinele esoterice si alchimice. nu o sa insist eu acum asupra acestui aspect.

am inteles intentia ideii tale, iar ideea mea nu este de a modifica textul asa cum l-am vazut eu. nu ar mai fi textul tau.

ceea ce as vrea sa meditezi este totusi la primul meu mesaj. daca tot scrii schimba totusi perspectiva interioara din care faci acest demers. incearca sa iesi din mundan, traieste odata cu misterul, intra pe sub pilelea apelor interioare ale inimii lumii si de acolo, stand altfel, vei scrie despre experienta ta interioara.

numai bine, magul

cind am trecut prin desert asa a fost....mi-a placut

Nu am luat-o în nici un caz ca pe o \"contrare\"!Mă bucur să văd că sunt oameni în \"agonia\" asta care comentează texte și nu scriu dulcegării!
Nu aș îndrăzni să te contrazic în ceea ce privește teoria misterului.(Nu m-aș fi supărat deloc să insiști asupra acestui aspect!)Aș spune doar că din punctul meu de vedere, al neinițiatului, misterul poate avea nenumărate fațete, deși în esență, el este același. Depinde doar de ceea ce ești capabil să vezi din el și din ce unghi. Desigur că pentru Mag altceva înseamnă mister și de aceea probabil te așteptai ca textul să fie altfel.
Spuneam că am citit cu mare atenție sfaturile de la tine. Trebuie exercițiu și vreau să sper că într-o zi am să ajung să văd ce văd alții și să scriu...altfel.
Te mai aștept,mereu cu gând bun,
Ruxandra

Multumesc de citire.Te mai aștept.