Ruxandra Moholea

Merge la suflet!Atât de bine încât nu îndrăznesc să o tulbur cu vreun comentariu profan.
\"Duhule, rourează peste noi picăturile adevărului
în chipul limbilor de foc\".
Divin!

\"am întins brațele spre lume
din instinct
în piept o spaimă
învață să umble
neconvinsă de persistența cărnii
la capătul cel mai de jos
al spiritului\"

Pare primul contact cu lumea când mâinile sunt singurul mod de a o percepe. Ceea ce nu știm încă acum este că această mișcare este esențială pentru existență. Dualitatea materie spirit este incertă, chiar și în urma pipăitului constatativ. Mai târziu se va extinde, iar necredința își va cere tributul.(\"vreau să te pipăi și să urlu:Este!\")
Secvența a doua reia ideea, adâncindu-i sensurile prin \"cheile contorsionate\" care ar trebui să deschidă, în schimb, dau senzația de neputință.
Motivul lupoaicei(îl regăsesc destul de des în ultima vreme!), o sinteză între primitivism și putere, între forța de a pătrunde întunericul și instinctul animalic.
Secvența finală, rugăciunea propriu-zisă, e un soi de incantație, un crez care însoțește pășirea în lume, urletul lupului singuratic spre lumină.

Mi s-a părut interesant să ma joc cu \"Cheile contorsionate sau distorsionate\" ale poemului. Sper să nu fi încălcat vreo lege...
Gând bun,
Ruxandra

Întrezăresc o simetrie între \"ne tragem la sorți perechile\" și ultima secvență pe care o găsesc superbă!
\"prietene
prostituatele templului
poartă pe sâni
adevăruri simple
ne spun încă povestea
femeii în roșu
ce s-a dăruit
unui poet rătăcit
transformandu-i cuvintele
în camelii\"

Pe de altă parte, femeia în roșu poate fi o ipostază a vechilor muze și în același timp, parte a Poetului-Creator. Este filtrul din care ies în final, ca în urma unui act de procreație- cuvintele -Idei.
Plăcut.

citesc o altă dimensiune a fricii:
\"aștept de mult noaptea asta cu frici
un uriaș o măsoară cu palmele
și-mi spune că ai să vii
din toate direcțiile\"
Apare ideea unei înfruntări, pregătită de mult(\"aștept\") cu \"două descântece desculțe\", cu un colț de pâine, așteptând să \"strănute zorii\", într-un ritual de exorcizare.
Foarte plăcut.

geamăn al Firii
DeSpoT al propriului suflet
cântăreț cu vioară și arcuș
priceput la croșetatul vorbelor mari!

La mulți ani și din partea mea!
Ruxandra
Să nu uit, felicitări pentru realizarea acestei pagini!

Hellooooo!!!!!
Eu am impresia că altcineva își arată colții veninoși!Check again!Aștept citatele în care \"poetul\", în acest caz,poeta, este atât de...veninoasă. Mie mi se pare că am răspuns chiar obiectiv. Reamintesc măcar finalul comentariului adresat ilustrului Horia Patrascu, probabil suferind de mania persecuției:\"Poezia modernă nu trebuie citită și în nici un caz \"tradusă\", ea trebuie simțită!(evident, cu condiția să existe substanță!)
Dacă am oferit lămuriri, mă bucur și mai aștept provocări. Dacă nu, voi mai încerca. În ambele cazuri, gând bun!\". Unde sunt \"colții\", stimate domn?
În altă ordine de idei, nu am avut pretenția că textul este cu un mesaj poetic profund. Asta am simțit, asta am scris. Undeva adânc în mine există și rațiunea acestui poem, dar dă-mi, te rog, voie să nu-ți dezvălui intimitățile gândirii mele, mai ales la o așa reticență din partea receptorului. Repet invitațiile de mai sus, cu același gând bun.

\"am multe de la tine
dar mai ales cel de-al nouălea cer
și breteaua ruptă a unei ploi
câteva dezgoliri de mal
și multe învățături prinse cu agrafe
de zulufii trufiei mele
zestrea asta stă drept între noi
ne dă statutul de sfere
una în jurul celeilalte
gravitând
a dans a curgere a poftă\"


Îmi place tare mult această strofă!
Pare o \"lecție a demiurgului\" din care ai rămas cu esența!\"Dar mai ales al nouălea cer\".Între timp lucrurile s-au schimbat, \"iar tu devii doar un cârcel
de piciorul lui Dumnezeu\"
Mă opresc aici să nu stric farmecul...

M-a distrat copios \"experimentul\". recunosc că nu mi-a luast prea mult să îl scriu, dar este mai mult decât o amintire frumoasă. Ar fi bine să mai\"eziste\" așa ceva! Majoritatea textelor au fost chiar foarte reușite!
Gând bun,
Ruxandra

Marinela, mulțumesc pentru aprecieri, mă bucur să te regăsesc pe acest text, observ, puțin controversat.
Te mai aștept, oricând cu gând bun,
Ruxandra

Nu știu dacă viteza este caracteristică lecturii unei poezii. Oricât de \"grăbiți\" am fi, poezia reprezintă \"katharsis\". Prin urmare, nu poți citi și în nici un caz, înțelege o poezie, modernă sau nu în tramvai, la rând la pâine sau mai știu eu unde. \"Lectura în viteză\" înseamnă după mine non-lectură. Trebuie să ai timp să pătrunzi în text ca o cremă care hidratează peielea(îmi pare rău pentru lipsa de originalitate și pentru profanul acestei comparații!). Trebuie să ai răbdare cu ea ca și cu un copil pe care vrei să-l crești după principiile moralității etc.Răbdarea este cuvântul cheie pentru a descifra, pentru că poezia înseamnă taină, conotație, interpretare.Altfel, ea nu stârnește interes. Cu atât mai puțin dacă este transparentă.
Mulțumesc pentru semn și pentru apreciere.

E prima dată când am ocazia să aud și partea cealaltă a poveștii. Probabil că nu se mai gândește nimeni la cei care chiar nu au nici o vină. Sunt mult prea preocupați de a arunca mâța moartă în curtea vecinului și de a se disculpa sau acuza reciproc. Nu știu câtă literatură este aici, dar sentiment este cu siguranță. Sunt fapte cum spuneai, dar fapte care stârnesc ecouri numai în cei care sunt capabili să înțeleagă. Să ne fie rușine de părinți? Nu cred, nici dacă au greșit. Suntem responsabili doar de propriile fapte, prin urmare numai pe acelea le putem judeca. Părinților le suntem recunoscători,cel puțin doar pentru că existăm...
Gând bun și fruntea sus,
Ruxandra

Ce bine e să redescoperi taina rimelor pe care le-ai potrivit atât de frumos într-un joc de-a \"însemnatul\". o steluță binemeritată.

Jocul ăsta încă mișcă, se vede treaba!!!
Pendulare interior-exterior, filtrată cu greu printre circumvoluții cu pânze de păianjen. O minciună sub forma altui joc de-a \"uit-o, nu-e\".
Interesant.

Încă nu-mi dau seama dacă acest comentariu reprezintă un aspect pozitiv sau negativ referitor la poezia de mai sus. Prin urmare, încerc să răspund așa cum am perceput.
În primul rând, poezia modernă depășește de mult denotația și se manifestă la nivel exclusiv denotativ. Poezia modernă este un joc, dacă trebuie neapărat, chiar o ghicitoare, fie ea și fără răspuns.Poezia modernă nu este o constatare a unei realități, ci este o negare a acesteia, o re-creare a realității, fie ea ca un joc secund, fie ca o întoarcere pe dos a ceea ce știm sau percepem. Poezia modernă este Idee îmbrăcată în \"cuvinte potrivite\" sau, dimpotrivă, în necuvinte. Poezia modernă e căutare și din perspectivă auctorială, dar poate mai ales din cea a receptorului, a lectorului avizat. Poezia modernă este noutate, de aceea îmi permit să spun că nu este accesibilă oricui.
Prin urmare, aș putea să dau un răspuns privind \"vârfurile\", \"valsul\"sau \"zămislirea\", dar ar fi doar viziunea mea, or poezia modernă (repetițiile mele au un sens!)înseamnă pluriperspectivism âi libertate de percepție a mesajului poetic.Dacă transmite ceva cuiva, înseamnă că există, dacă nu, probabil că nu este poezie. De cele mai multe ori, însă, ea exprimă inexprimabilul, de aceea, nu trebuie căutat referentul imaginilor artistice!
Poezia modernă nu trebuie citită și în nici un caz \"tradusă\", ea trebuie simțită!(evident, cu condiția să existe ssubstanță!)
Dacă am oferit lămuriri, mă bucur și mai aștept provocări. Dacă nu, voi mai încerca. În ambele cazuri, gând bun!

mângâiată de razele dulci
copilă în barcă
pânze sfâșiate iar vâsla e una
timpul măsoară cu încăpățânare
limitele infinitului negru
oglindit în adâncuri.

Să nu uităm că omul e pământ!Și câteodată își mai amintește lucrul ăsta retrăind secvențe din somnul primordial, de pe când aștepta să se nască, din mîinile rătăcite ale vreunui olar. Și atunci, din culorile pământului își croiește haina.
Te mai aștept cu gând bun,
Ruxandra

...iar eu fac parte din această colecție, se pare, așa că îți mulțumesc și te mai aștept.Ai ales strofa mea preferată, dacă pot spune așa!
Gând bun,
Ruxandra

Oare nu suntem cu toții sălcii uneori?Foarte elastici, gânduri reflexive, puțin narcisiști?
Mulțumesc pentru semn.

În primul rând vă mulțumesc tuturor pentru cuvintele frumoase. Pentru mine a fost o experiență interesantă, iar textul s-a născut aproape instantaneu când am auzit prima dată de idee.
Dana- \"intrebarea mea ar fi De ce? de ce nu mai e vara? de ce stelele sunt fake si de ce e totul cenusa:)...?\"
Pentru că uneori, cineva se mai joacă de-a viața, de-a moartea, de-a jocul sau cine mai știe de-a ce. Și pentru că altfel totul ar fi monoton. Iar cenușa, nu e neapărat un simbol negativ în sensul unei ireversibilități.Prin urmare, de ce nu?


Bianca- ochii noștri văd, urechile noastre aud, dar fiecare percepe evident diferit, asta nu e o noutate. Dacă pentru Ioane vara e încă plină de greieri, pentru mine în acast caz singular, să zicem, ei sunt undeva adormiți...poate.


Florina- e ciudat, poate pentru unii, dar, recitind-o, mie îmi dă o senzație de proaspăt, de început. Mă bucur că te întoarce cu gândul la copilărie, la Theodoreanu.

Elia- zis și făcut! Eu m-am apucat deja! Ar fi interesant să comparăm rezultatul. Și poate te mai ții de șotii și mai facem vreun ad-joc!

Bogdan- frumoasă ...\"contracarare\" poetică. Nu știu dacă a dispărut romantismul! Pentru mine există!!!!!

Maria- Existăm, cu siguranță, și fiecare gând, sentiment, lacrimă o dovedesc.

Mulțumesc încă o dată și sunt copleșită de atâtea nume noi pe pagina mea. Vă mai aștept cu gând bun.

Iar eu îți răspund:
- nU eu l-am prins, doar stăteam privind; s-o fi prins singur?!
-cu veriguța e bine să nu fugi să prinzi, că s-ar putea să dai de povestea porcului în variantă mai puțin fericită :0)
- demnă sunt, așa mă laud, cenușa nu-mi aparține, deși dacă ar fi a mea, aș ști ce să fac cu ea!
- dacă e joc, joc să fie,nu? cine știe ce-o mai fi însemnând și asta?!

Normal că ne citim, mereu cu gânduri bune.