Roxana Licu

Unde sunt? Unde ești? Și unde suntem? Aş mai putea întreba chiar şi cine suntem? Întâmplător sau nu, consimţit sau tolerat, ne-am înhămat să construim ce nici unul nu cunoscuse

A venit toamna...s-au scuturat toate frunzele iubirii noastre, într-o ceaşcă de cafea cu floricele albastre! Chipul dulce al fericiri ne-a păcălit și pe noi Mimând printre petale ruginii imaginea

Ne naștem din nimic, ca să trăim povestea unui nimic interesant, ca dintr-o boabă de cafea, infimă în existenţa sa, dar cu impact într-o ceaşcă aburindă, dintr-o întâmplare, care, nu a existat! dar

Nu aş vrea să mă cufund în tristeţe, să-mi invadez creierul cu gânduri nesănătoase că nu aş avea dreptul la fericire, că nu merit sau că am greşit. Am greşit, da, am făcut alegeri greşite în serie.