Romulus Câmpan Maramureșanu

\"nu am inteles,nu am priceput,nu mi-a placut,nu vreau sa-mi amintesc,nu am percutat...\"

Când în iarna lui 2005 îndrăzneam primele agonii pe Agonia, comentariul de mai sus a fost ceea ce mi-a \"recompensat\" una dintre poeziile apărute la index.
Nu m-a deranjat niciodată directismul, anarhia intelectuală, ciorapii de culori diferite cu sau fără muștar, dar citind \"n-am percutat\" pe post de comentariu pe siteul Nr. 1 al culturii române, din \"pana\" unui \"confrate\" cu toate cele două producții apărute în 2003 și înstelate ambele, m-a făcut să-mi aduc aminte că la cenaclurile din Maramureșul de unde vin, mă ridicam în picioare când intrau domnii Botiș, Iuga, Bodgan, Olos, Ghenceanu, Cozmuța.
Pentru mine Agonia este un cenaclu, unde bine-ar fi să purtăm cravata respectului față de artă și artist, când în papuci și cu un chilot chior în cap ne așezăm în fața impersonală a computerului.
Te felicit confrate Corneliu pentru inițiativă.

Cu respect și drag,

Dragule Jianule,

Sunt PRIMUL care mă înscriu la volumul ăstor versuri.
Superb, n-am alt cuvânt, invidios un pic (mai tare).

Să fii iubit, rimatule prieten.

Cu respect,

Cornelule,

Binevenit prietene, mulțumesc de încurajare, ai simțit exact intenția-mi.

Mahmoud,

Oglinda mea pentru haikuri, rogu-te fii un pic mai explicit.

Gabriela,

Bine-ai venit, frumos scrisă oglindirea gândului meu, te mai aștept.

Cu respect tuturor,

Mulțumesc de trecere Mircea,

Scriu uneori ca să-mi ascult muțenia durerii.

Cu respect,

Doamne, George,

Atâta durere în poem. Cum am scris într-o poezie mai veche \"îmi zbiară-n urlet chinul\"; frumusețea e atât de străvezie, mă iartă prietene, ca un chip de mireasă care numai cu Mirele Etern își va vedea nunta împlinindu-se.
Poemul e superb, sublim, dar mă sperie perietene.

Cu drag și respect,

Radmila,

Ai scris unul dintre cele mai frumoase poeme pe care le-am citit în săptămânile care-au trecut.
Sublimă îmbinare de simplitate clasică și elemente de orologerie digitală.
Te implor însă, după ce primul vers (motto) este perfect, iar penultimul vers tocmai voalul străvezirii rămânerii în limitele a ceea ce dorești să lași să se întrevadă din tine, abdică versul final. E ca o curea de mucava pe un orologiu sideral.

Te citesc cu bucurie și respect,

Bănuiala mea sunt acești \"ce\" ce s-ar dori \"care\".
Poezia este naivă, însă, cel puțin din punctul meu de vedere, de frumusețea subtilă, perfect lucrată a picturii \"naive\". Naivitatea aparentă a acestui experiment, poate fi ușor considerată însă, puerilism.
Rima albă are legi care nu întodeauna pot fi transferate din sfera uneori scuzabilă a rimei clasice.
După modificarea lui \"ce\", poate-și găsește locul dincolo de atelier.

Cu respect,

Ermetism simplu dar de efect, nici o nevoie de ultimul vers.
Penultimul asigură perfecțiunea opacului vitralic.

Cu respect,

Kyrie Eleison, Daniela,

Cu tot fiorul doxologic sincer, de valoare, apreciat și de confratele Jianu, îndrăznesc iar să-ți sugerez descătușarea măcar din când în când, din rimă, sau petrecerea a încă trei zile și trei nopți în burta peștelui ca Iona, până poemul se va curăța de măruntele proptele și artificii lipsite de valoarea gândului contextual. Scriu tocmai eu asta, rob al lui Cristos, și în poezie al rimei.

Cu mult respect,

Prietene Jianule,

Înfulecat peozia-ți ca curechiu\' din oala de lut.
Te citesc demult cu drag, însă acum simt că am citit naturalețea neforțată de nevoile ritmului pe care o aștept de la acest gen de poezie. Psalm scris cu lapte de păpădie pe cenușiul înserării.
Dacă nu te superi, am mâncat și juma\' din luna tăiată pe tipsie.

Așteptăm restul, prietene.

Cu drag și respect,

Împărțind aceeași soartă, am ajuns să știu ce înseamnă bozgor de român.
Mi-a plăcut tocmai \"neseriozitatea\" zburdalnică a poeziei.
Na da\' \"Iștenu\' lu\' Dumnezeu\", nu-ți oximoronează conștiința?

Tisztelettel,

Regal prietene,

Mi-ai adus aminte în penultima strofă de \"how many roads must a man...\"-Vânare de vânt, a lui Dylan.
Imagistica este superbă, finalul perfect.

Cu drag,

Una dintre cele mai vădite dovezi ale talentului este percepția fină a ecoului răzbătut din gândurile confraților.
Apreciez mult gestul făcut.
Tot neomorându-mă după stretched avantgarde, dar citindu-te mai departe,

Rămân cu respect,

Confrații mei,

Cu riscul de a fi trimis offTopic, nu mai e nevoie de semnalarea vulgarității?
Trebuie neapărat să apară asemenea scriituri cu parcă nici un alt motiv decât citiți-mă bă\'?

Domnule Ciprian, păcat de talentul clar investit în excremente.

Cu greu, dar cu respect,

M-ai trimis undeva la marginile Tunisiei, Marocului, sau unde vrei tu, îmbrăcat în negrul beduinilor, cu numai ochii scrutând zarea de unde-mi aștept herghelia.
Iubești caii, Mahmoud.

Superb poem, felicitări.

Cu drag și respect,

Dragule,

î-â

Fior scump, dar se cere urgent corectat.

Cu respect,

Daniela,

Acesta este unul dintre poemele pe care și eu ți-aș recomanda să-l regândești în alb. Rima acum îi este corset sufocant și forțant, gândului.

Cu respect,

Am îndrăznit să-ți scriu de talant, pentru al meu a stat îngropat cam 20 de ani, tot până la Agonia. Dar nu uita, si pilda Fiului Risipitor e tot Acolo unde cea a talanților.
Cu multă considerație pentru sfatul confratelui Huluban, indiferent de ce formă vei alege poemelor tale, rimă sau alb, să nu uiti clasicismul rimei care dincolo de îngrădirile-i specifice, obligă la mult mai multă agonie, cu efecte superbe.

Cu respect,

Iertare Mahmoud prietene de-ntârziere, \"Îmi părăsesc amprentele\", \"îmi răsfoiesc ridurile frunții...\"
Ai un geniu al adâncimii gândului în puținătatea de cuvinte.
N-ai da un gând eventual schimbării lui \"între\" în \"dintre\"? Bineânțeles, doar dacă \"parcurg distanța\" nu este de un ermetism mai dens decât la primele citiri. Poemul e extrem de condensat oricum, poate ar trebui puțin doar desfăcut (afânarea solului contextual) în final, pentru o mai bună germinare a lui \"între\".

Cu drag și respect, prietene,

Dragule George,

Iată ce scoate din noi ceea ce scrii!
Dă-mi voie să izbucnesc în artificii citind:
\"anunțata fugă e hăpăită de stare\" din tastapana lui Silviu! Doamne, ce ciudă mi-e că nu mie-mi \"vin\" asemenea gânduri.

Cu drag de tot la toți.

A, și respect,