Poezie
hOur\'s Cafe
they say that I\'m a fool for
1 min lectură·
Mediu
veniri plecări voci fum o țigară
rostogolită fărâmată
sunete / bucăți
bucăți mici de tot
e un ritual
sunt mereu olea mișa alice krasavița Javier
spune-le cum vrei
posesiuni
eu spun că undeva sub piele ar fi trebuit
să existe un colțișor
și pentru mine
care n-am nume
indiferent cine intră pe ușile alea
mi-am dorit putere și capăt un dumnezeu
alteori liniște și-am primit o fereastră
de cele mai multe ori mi-am dorit o cafea
printr-o lentilă necunoscută
viața e lumina de-a lungul unui drum
cuprins între răsăritul soarelui
și apusul lui
044.124
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- alice drogoreanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 93
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
alice drogoreanu. “hOur\'s Cafe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alice-drogoreanu/poezie/227197/hours-cafeComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
eu îți mulțumesc
din fereastra cafenelei mele
printre poezii și fum
din fereastra cafenelei mele
printre poezii și fum
0
Eu o vad ca pe o incercare de cuprindere: aducerea acelor euri ale tale intr-un singur loc; tu esti cafeneaua unde sunt surprinsi misa, olea, javier...cafenea care s-a deschis.
Asta ca impresie generala...
Pentru ca altfel constat aceleasi minore \"amanunte\" pe care le tot semnalez, scaderi in primul rand pt mine, nu de ordin general...\"schițele țin pereții\" nu schelele, dar si asa, orice perete este el insusi suportul tutoror reprezentarilor inscrise, gravate, pictate, zgariate pe el, fie ca schite, fie elaborat, nicidecum nu este el sustinut de ele.
La fel \"nicio canapea nu știe să cuprindă
îngândurată
veniri plecări\"...pai ceea ce gazduieste ea o face doar intr-o maniera temporara...nu permanentizeaza natura perindarilor care se succed peste ea, NU are cum deveni, asemeni peretilor \"suport\" al reprezentarilor\"..oamenii care se aseaza pe ea isi poarta ei insisi imagistica acelor probleme care-i bantuie, \"temple umblatoare\".
Asadar, din contra, canapeaua stie sa cuprinda, nu stie, si nici nu are cum sti, sa retina, sa stocheze, sa redea pentru ficare om in parte cu toata gama diversitatii tipologice si individuale acel continut propriu amintit mai sus.
Si numele tau il stii. ( de ce incerci sa te desprinzi de el aici? ca doar de uitat nu ai cum)
\" indifernt de cine intra pe usile alea/ e atat de mult/ sa fiu eu.\"
Asta ca impresie generala...
Pentru ca altfel constat aceleasi minore \"amanunte\" pe care le tot semnalez, scaderi in primul rand pt mine, nu de ordin general...\"schițele țin pereții\" nu schelele, dar si asa, orice perete este el insusi suportul tutoror reprezentarilor inscrise, gravate, pictate, zgariate pe el, fie ca schite, fie elaborat, nicidecum nu este el sustinut de ele.
La fel \"nicio canapea nu știe să cuprindă
îngândurată
veniri plecări\"...pai ceea ce gazduieste ea o face doar intr-o maniera temporara...nu permanentizeaza natura perindarilor care se succed peste ea, NU are cum deveni, asemeni peretilor \"suport\" al reprezentarilor\"..oamenii care se aseaza pe ea isi poarta ei insisi imagistica acelor probleme care-i bantuie, \"temple umblatoare\".
Asadar, din contra, canapeaua stie sa cuprinda, nu stie, si nici nu are cum sti, sa retina, sa stocheze, sa redea pentru ficare om in parte cu toata gama diversitatii tipologice si individuale acel continut propriu amintit mai sus.
Si numele tau il stii. ( de ce incerci sa te desprinzi de el aici? ca doar de uitat nu ai cum)
\" indifernt de cine intra pe usile alea/ e atat de mult/ sa fiu eu.\"
0
un comm cu toate tagurile la locul lor :)))
ca de obicei Traiane perfecționist
(sau proiecționist?)
surprinzi esențialul la fix
și asta contează pentru mine
ca de obicei Traiane perfecționist
(sau proiecționist?)
surprinzi esențialul la fix
și asta contează pentru mine
0

Alice,
În ziua în care am înnebunit -aia-n care-am crezut că în final sunt bine-, am înnebunit pentru că sub geamul poeziei era deja plin de cuvinte și gânduri; aruncate de poeți, cuvinte și gânduri simple cum ar fi \"viața e lumina de-a lungul unui drum cuprins între răsăritul soarelui și apusul lui\".
Îți mulțumesc că te-ai scoborât în \"gunoiul\" altora, ca să ne scrii, mie și altor muribunzi cu bioiarbă-ntre dinți, poezie.
Cu drag mult,