Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

iarna asta va ninge cu zăpezile noastre

tatălui meu

1 min lectură·
Mediu
va cădea prima zăpadă peste tine peste regina-nopții ce-ți crește pe piept ca și cum i-ai ține în palme rădăcinile mă gândesc că e bine că ți-am lăsat căciula brumărie pe cap și ți-am pus costumul cel gros mereu îți era frig te lipeai de sobă și zâmbeai îți plăcea căldura ce-ți intra în trup ca o moarte afară ningea eu vibram de bucuria săniuței care nu mai avea răbdare tu te înălțai până în tavan și puneai steaua în vârful bradului îmi lăsam capul pe spate și ronțăiam bomboane așa îmi amintesc eu Crăciunul ningea mereu în iernile noastre așezam fulgii în poze zimțate să-i avem mai târziu cum punea mama borcanele cu dulceață sus pe dulap mai sunt zile spunea tu râdeai mie îmi creșteau pe ascuns mustăți dulci și roșii iarna asta va ninge cu zăpezile noastre când voi deschide albumul îmi vei zâmbi cu gropițe ca și cum m-aș privi în oglindă apoi vei așeza steaua sus mult mai sus îmi voi lăsa capul pe spate și voi ronțăi bomboane cu ochii pe cer în primul meu Crăciun de orfan * \"Doamne, cum s-a dus un an...\" http://www.youtube.com/watch?v=dc02-35bFdM
075.168
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
192
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Roman Anamaria. “iarna asta va ninge cu zăpezile noastre.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/roman-anamaria/jurnal/1814148/iarna-asta-va-ninge-cu-zapezile-noastre

Comentarii (7)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Încercăm uneori să umplem goluri cu amintiri. Frumos ți-ai amintit aici de tatăl tău și cred că ar trebui să fii fericită că ai amintiri atât de frumoase.
Cu prietenie, Maria
0
@emil-dogaruEDEmil Dogaru
Anamaria

Din nou emoționant.
Dincolo însă de tonul sincer venit dintr-o simțire pură de copil ai niște reușite în crearea imaginilor: ... ca și cum i-ai ține în palme rădăcinile... iarna asta va ninge cu zăpezile noastre... în primul meu Crăciun de orfan...
Încă o dată, felicitări!
0
@emil-iliescuEIEmil Iliescu
Anamaria, steaua aceea de sus, foarte de sus, va fi darul pe care tatăl tău ți-l va face de acum înainte, an de an, ca să-ți lumineze drumurile, să-ți încălzească sufletul și să îți aducă aminte că va fi mereu lângă tine, chiar dacă este plecat atât de departe...
Cu prietenie, Emil Iliescu
0
@roman-anamariaRARoman Anamaria
Maria,
așa este, locurile rămase le umplem cu aduceri-aminte, cu zâmbete vechi... ori cu lacrimi noi...

Emil,
mulțumesc pentru felicitări și mă bucur că ai vibrat alături de mine...

Domnule profesor Emil Iliescu,
aveți dreptate, cei plecați rămân, totuși, lângă noi... pentru că îi iubim și avem, deseori, nevoie de ei...

Dragi prieteni, vă mulțumesc că sunteți mereu alături de mine și de sensibilitățile mele, deseori exagerate. Ei, n-am glumit când am scris ce am scris la biografia mea. Dar aici, cu mustățile dulci și roșii, am exagerat puțin... :)

cu drag,
anamaria
0
@cantoriu-alexCACantoriu Alex
mersi ptr corectura.o meritam.nu am fost atent.,....frumoasa poezia.
0
@cantoriu-alexCACantoriu Alex
ce sa-ti zic ana...nu mai am timp sa scriu si la comentarii corect.asta e ,multumeste-te si daca esti chiar atat de ofensata numi mai vizita textele.multa bafta in continuare.....





0
@roman-anamariaRARoman Anamaria
am intrat pe textul tău pentru a-ți lăsa comentariul deoarece ți se adresa și nu mi s-a părut normal să-ți scriu sub textul altui autor. Doream să-ți vorbesc de greșelile tale din comentariile făcute la textele altor autori (pe care eu îi citesc) și am avut neplăcuta surpriză să constat alte și alte greșeli. Uite, și mai sus mi-ai scris „numi mai vizita textele”.
Nu ar trebui să te revolte atitudinea mea. Dimpotrivă. Intențiile mele sunt dintre cele mai bune: corectează-te!
Tu ai nevoie de timp pentru a scrie corect? Exact ce spuneam: biata noastră limbă română...


0