Jurnale

Virusul acesta a pus o virgulă între noi și viață. Necesară, spun unii, pentru ca - după ce respirăm adânc, așa cum am învățat în școala primară că se face la virgule, - să ne continuăm viața de

RARoman Anamaria

0

0

Singurele oglinzi în care ne mai privim, de o vreme, sunt vitrinele. Și vedem doar poleiala hainelor. Zâmbetele – dacă există – se pierd undeva, în urmele de ploaie de pe sticla murdară. Iar

RARoman Anamaria

0

2

Începutul semănase cu fauvismul lui Matisse. Spontan. Culori tari, neprelucrate. Sălbatic și pur, neamestecat. Și sincer, mai ales sincer. Uite, nu exagerez deloc: amintește-ți că, pe atunci, și tu

RARoman Anamaria

0

0

furișată pe fereastra bibliotecii noaptea își adună întunericul îngrămădindu-l în lungi umbre ale dimineții „ia-ți fantasmele tale și umblă!” îmi cere ziua ce se deschide mereu la aceeași

RARoman Anamaria

0

0

apăsam clanța grea, din fier rotunjit, bine cizelat și pășeam atentă peste pragul mare, de lemn așa începeau, pe atunci, serile vacanțelor de vară mă întâmpinau icoanele de pe pereții albi și

RARoman Anamaria

0

6

M-am născut în Valea Jiului și nu-mi pot imagina un loc mai potrivit unde să fi venit pe lume. Și munte, și vale, și deal, și ape limpezi în amonte de orășelul înnegrit de fum, și cete de copii pe

RARoman Anamaria

0

0

Toamna noastră s-a născut bătrână, copile! Deja a uitat unde a îngropat câțiva trandafiri iar acum a adormit în balansoar, lăsându-ne creioanele colorate în grijă. Așa că, am desenat o căpiță să

RARoman Anamaria

0

0

Îi privești mai întâi coperta și, cu nerăbdare, întorci primele file. Te copleșesc imagini, cuvinte, sentimente. Treptat, pozele din carte se golesc de culori iar cuvintele sunt tot mai multe,

RARoman Anamaria

0

0

Recentele ”răscoliri” în culisele sclipitorului aur al gimnasticii românești mi-au readus în memorie romanul „Torturați-l pe artist” al lui Joey Goebel. În povestea lui Goebel, ineditul constă în

RARoman Anamaria

0

2

Ploile de dimineață îl găseau mai mereu cuibărit într-un vis. De fapt, îl trezea cântecul acelui zâmbet, ca o chemare: pic, pic! pic, pic! Ieșea la geam și zâmbea și el, așa cum zâmbești unei

RARoman Anamaria

0

0

Toți îl iubeam. Îl întâlneam în vacanțele de vară, la intervale de câteva zile, pe ulițele din satul bunicilor. Împingea toneta pe a cărei vopsea scorojită încă se mai distingeau biluțele colorate,

RARoman Anamaria

0

2

Cere-ți cercului iertare și apoi inventează-l pe El, așa cum vrei. Nu-ți fie teamă că greșești! Nu se supără niciodată. Din înălțimile sale zâmbește mereu îngăduitor. Dar pentru că „nicio pasăre nu

RARoman Anamaria

0

0

va cădea prima zăpadă peste tine peste regina-nopții ce-ți crește pe piept ca și cum i-ai ține în palme rădăcinile mă gândesc că e bine că ți-am lăsat căciula brumărie pe cap și ți-am pus

RARoman Anamaria

0

7

Prolog Toți avem aripi... Unii aveți aripi mari desenând deasupra noastră zboruri îndrăznețe și înalte... Alții avem aripi mici încercând zboruri terminate în genunchi... dar o luăm mereu de la

RARoman Anamaria

0

6

Din boxele supermarketului curge o melodie caldă. În fața raftului de pâine mă opresc, atentă la acorduri. Parcă-mi amintesc de... -Imediat aducem pâinea. O scoatem din cuptor în câteva

RARoman Anamaria

0

2

Se făcea că... Lăsă în urmă tufele de trandafiri, mângâindu-l cu privirea pe cel cu petale mov căruia frumusețea îi insuflase viață așa cum făcuse demult cu Galateea. După ce ieși pe poartă

RARoman Anamaria

0

3

Uite, am hotărât să nu mai scriu povești... Pentru că ați putea crede că eu, adultul, stau mereu de-o parte și las doar copilul să vorbescă... parcă mi-aș ascunde viața, în viața lui... Totuși

RARoman Anamaria

0

0

Pentru că în anul acesta fluturii voiau să plece mai devreme, se gândise să-i ascundă pentru un timp. Putea să-i strecoare într-un cântec dar erau toate atât de triste încât lacrimile nu o lăsau să

RARoman Anamaria

0

2

azi-noapte mi-am împreunat visele în palme și ți-am cerut iertare pentru tot apoi m-am făcut copil l-am luat pe Dumnezeu de mână și am plecat să ating curcubeul

RARoman Anamaria

0

0

Îți voi spune o poveste... Începe cu „a fost odată”, așa cum încep mai toate poveștile, dar unele părți din ea s-ar putea să-ți pară plictisitor de cunoscute pentru că demult, când m-a durut prea

RARoman Anamaria

0

1

Azi am luat „în piept” orașul... Am profitat de weekend, de soarele care se revarsă peste noi tot mai nestânjenit de ozonul împuținat de atâta civilizație, de copilul care-mi zâmbea în suflet

RARoman Anamaria

0

0

Prima amintire cu tine este atât de veche, încât pare de pe alt tărâm... Eram mică, foarte mică și mă țineam de gratiile pătuțului în care îmi petrecem, pe atunci, marea parte a timpului. Tu te jucai

RARoman Anamaria

0

6

Mi se întâmplă mereu.. Mă trezesc puțin înaintea zorilor - ca și cum aș fi foarte preocupată de întâlnirea cu primele cioburi de lumină - și nu știu dacă e vis sau aducere-aminte. Jucam șotronul pe

RARoman Anamaria

0

0

Cred că e vremea să vă povestesc despre mine... Iar în timpul acesta, neavând altceva mai bun de făcut, eu am să încerc să mă regăsesc... poate de data aceasta am să dau de mine... Trebuie să știți

RARoman Anamaria

0

1

Se făcea că eram în biserica din satul bunicilor... Îngenuncheată în fața altarului, mă rugam. Nu știu ce îi ceream lui Dumnezeu, dar știu sigur că era ceva despre iubire. Orice altceva i-ai cere,

RARoman Anamaria

0

2

azi nu mi-am fardat iubirea îmi intrase pe geam curcubeul și de uimire am uitat iubirea mea e uneori stridentă asemeni țipătului unui pescăruș dar tânguirea mării acoperă tânguirea

RARoman Anamaria

0

0

noaptea trecută te-am visat se făcea că globul pământesc nu era mai mare decât cupola unei biserici iar noi eram așezați pe el undeva pe la tropice îmi spuneai despre noi ce distanță câți

RARoman Anamaria

0

2

Ce gust are pentru tine amintirea copilăriei, cititorule? Și ce simți când te gândești la copilul cu ochii mari și mirați de lume, care-ai fost? Pentru mine copilăria are gustul cojilor de pâine

RARoman Anamaria

0

4