retras

Mi-a cazut cu tronc poezia asta, baimareanule, nici nu-mi vine sa cred ca am citit-o. Ma declar un norocos.

Foarte savuroasa. Iar graiul banatean stapanit la perfectie.
Ai citit cumva volumul lui Marcel Luca \"Ghin a lu\' Lunghin si dilemele tranzitiei\"?

Ai grija ce faci cu partea a III-a, domnule Galateanu, pentru ca, in ciuda fluiditatii cu care expui evenimentele, parte din ele sunt lacunare sau false. Ai mult patos in ceea ce spui, probabil vreo problema mai degraba personala cu vreun legionar. Cel putin asa se vede de la mine.
Carol II, departe de a fi regele curajos si lucid, asa cum insinuezi tu. Un priaprist, un catelus in zgarda a catorva eminente cenusii ale acelor vremuri. Unul Iorga, in privinta caruia sunt de acord cu tine, cu o uriasa influenta asupra lui Carol II, alta, Elena Lupescu o evreica (nu?) care l-a dominat toata viata (controland camarila formata in jurul regelui) si cu care a si fugit (marele rege al romanilor) la Paris, parasind tara, lasand-o de izbeliste. Parasindu-si nevasta si pe printul mostenitor.
Ultima sa abdicare de la tronul Romaniei: Carol al II-lea paraseste tara, impreuna cu amanta sa, intr-un tren cu 12 vagoane, care adapostea imense bogatii, intre care 41 de tablouri semnate de mari artisti precum Tizian, El Greco sau Grigorescu.

Iata ceva spumos: severul Carol I ar fi spus odată despre micul “Cărluță”: “Acesta este un adevărat român; fiindcă înjură și face datorii!”

In legatura cu asasinarea lui IG Duca, e bine de mentionat si ceva din contextul acelor vremuri.
1. -15 Noembrie 1933: Caderea guvernului Vaida si venirea la putere a guvernului liberal sub conducerea lui I.G. Duca - cu Nicolae Titulescu la externe, avand ca misiune, nimicirea Miscarii Legionare.
2. -22 Noembrie 1933: Studentul legionar Virgil Teodorescu este impuscat de politie la Constanta, in timp ce lipea afise electorale
3. -28 Noembrie 1933: Este asasinat la Iasi legionarul Nita Constantin.
4. -10 Decembrie 1933: A treia dizolvare a Garzii de Fier. Guvernul liberal al lui I. G. Duca dizolva Garda de Fier, pentru a o impiedica sa participe la alegeri, deoarece curentul in masse devenise foarte puternic. Peste 20.000 de legionari sunt arestati in noaptea de 9 spre 10 Decembrie 1933. Legionarii sunt scosi in afara legii, schingiuiti si aruncati in temni- te. Capitanul Corneliu Z. Codreanu, urmarit pentru a fi ucis, nu este gasit.. Toate publicatiile legionare sunt suprimate, sediile devastate si inchise.
5. -12 Decembrie 1933: Este asasinat legionarul Balaianu Nicolae, plugar, Vlasca precum si legionarul Toader Toma, croitor, Tecuci.
6. -29/30 Decembrie 1933: Eliberat din inchisoarea Jilava in ziua de 29 Decembrie, Comandantul Legionar Sterie Ciumetti, este asasinat miseleste de politie in noaptea de 29/30 Dec., iar cadavrul sau aruncat in lacul Fundeni (langa Ostrov), dela marginea Bucurestiului.
In aceeasi seara de Decembrie 1933, pee peronul garii Sinaia, este asasinat prim-ministrul liberal I.G. Duca, care a ordonat prigoana salbatica impotriva Garzii de Fier si asasinatele pomenite mai sus. As numi-o mai degraba o PEDEPSIRE.
Dupa moartea primului ministru, asasinarile legionarilor continua, n-are rost sa-i mai listez aici, sunt sigur ca ai sursele tale unde ii poti gasi.

Domnule Galateanu,
Eu nu sunt legionar (cand m-am nascut eu legionari nu mai existau decat in afara granitelor) si nici parintii mei nu au fost. Dimpotriva, bunicul meu a fost jandarm sub dictatura Antonesciana, deci a luptat probabil impotriva lor, atunci cand i-au scos de la putere, in ’41.
Dar daca tot prezinti niste evenimente istorice, fa-o fara partinire si fara a judeca istoria cu sentementalisme ieftine. Ca nu faci bine nimanui.

Ionut,
am citit tot ce ai postat pana acum. E remarcabil. Pacat ca ai atat de putini cititori. Un stil curat, limpede si percutant. O foarte fina observatie si un simt al muzical al cuvantului. Chiar asa, in proza.
Zic: slava Domnului, iata ceva de citit si pus la suflet. Ma bucur de steluta care ti-a pus-o Andia, pe ultimul text pentru ca mi-a atras atentia asupra ta. Ea are ochi.
Incantat sa fac cunostinta cu textele tale.

Da chiar, ce-ar fi? Ca pe mine nu m-ai convins. Plecand de la titlu nu spui nimic. Plecand fara titlu, iar nu spui nimic. Pare doar un exercitiu despre ce-am facaut in vacanta. Adica, unde e intriga, ce se intampla? Raspund eu, nu se intampla nimic. Care e ideea? Nu e nici o idee. Intr-o schita trebuie sa surprinzi ceva, sa spui ceva, sa comunici. Lista aceea de clienti ai birtului pare comica dar nu-mi comunici nimic.
Finalul salveaza putin, apare copilul cu compunerea lui si bascalia birtasului. Dar e prea putin. Iar pentru un text atat de scurt (si netinandu-se de nimic altceva, limbajul imi pare prea pestrit, prea colorat.

Proza? Nu
Plivesc intr-un camp cu palamida. E doar o defulare sentimentala. De pe urma dragostei nu castigi nimic, daca asa pui problema, dezindragosteste-te repede.
In dragoste nu pierzi si nu castigi. In dragoste incerci sa oferi

Incercam sa-ti fiu de ajutor, spunandu-ti parerea mea de cititor, insa vad ca o iei personal.
Una e Sam (aveam si eu un vecin, tigan, pe care-l chema Samuila si ii spuneam Sam)si alta e Michael (Mike cu kapa) sau William (Will), sau Miss Cranberries ori Gary.
Apoi ai un tic verbal, o dai cu OK ori de cate ori ti se nazare, e mult prea des, chiar cuvant romanesc sa fie. De fapt, la tine repetitiile n-au nici o importanta, de aceea am spus ca e scris neglijent, far nici un fel de grija in exprimare. Nu e pacat de efortul depus, de a scrie atatea zeci de pagini?
Si nu e vorba de rabdare, daca un text nu te atrage sa-l citesti, il abandonezi, altfel e pierdere de vreme. Pierdere de vreme e si ceea ce fac eu acum daca nu-mi intelegi motivatia. Tu asta ai inteles, ca daca mie mi-ar fi placut ce ai scris tu, si tie trebuia sa-ti placa ce am scris eu? La ce mi-ar fi ajutat? Asa, afland ca nu ti-a placut, uite, m-ai pus pe ganduri si o sa ma intreb ce-as putea face sa-ti placa. Sper ca nu un comentariu pozitiv la textul tau...

Cu toata buna vointa, n-am reusit sa ajung la final, si sunt un mare amator de SF. E un stil care nu ma atrage. Actiunea treneaza, descrierile sunt expediate, dialogurile au aer de fals. Intriga, n-am ajuns inca la ea.
Nu exista nici o grija pentru fraza, asta pot sa o spun, e scris asa cum vine, fara nici un filtru si fara nici o revenire asupra textului. Cel putin asta se sugereaza.
Numele astea americanizate nu ajuta la nimic. Pentru limba romana ele par mai exotice, americanii folosesc nume romanesti, ca le par lor mai exotice.
Ne e rusine de personaje romanesti intr-un text SF?
E musai sa-i copiem pe anglo-saxoni?
Din cate inteleg, autorul e de fapt o autoare, ori proza e la persoana I, masculin. E greu sa gandesti ca un barbat, fiind femeie si invers. Si nu-i inteleg pe cei care, in loc sa foloseasca ceea ce cunosc mai bine, merg pe dibuite.
Cam atat.

Inlocuieste “manageriati” cu altceva, cu ce vrei tu, daca vrei.
N-am reusit sa citesc toata proza, dupa jumatate am parcurs-o pe diagonala. Ma deranjeaza si plictiseste limbajul , atat vocea autorului, cat si dialogurile personajelor. Sunt fortate si stangace, deloc autentice. Personajele nu traiesc, iar subiectul e lalait.
Pozitiv, ramane doar intentia de a-i satiriza pe lingusitori si, evident, incercarea de a scrie. Mai revino pe text si incearca, fie sa-i reduci din intindere (nu-ti fie jena sa tai din el, chiar daca e al tau), fie sa-l faci mai interesant. Retete nu pot sa-ti dau nici eu, stiu doar ca ceva trebuie facut
Inca un lucru, eu nu stiu cum iti paginezi textul sau ce word folosesti, dar a iesit prost spatierea paginii, fa ceva, incurca si deranjeaza lectura

In primul rand as incadra textul in alta parte, la personale, la jurnal, ganduri, dar nu proza, pentru ca nu e proza.
In al doilea rand, sunt prea multe paranteze, unele pot fi usor desfacute si separate prin virgule.
Trei, mi se pare prea scurt.
Patru, autorul stapaneste ironia si are mestesugul, tehnica, de a intoarce fraza, de a o roti exact pana la unghiul necesar, pentru a lua \"un alt capat de vorba\" si a reveni mai tarziu la ideea initiala. I se potriveste pamfletul, cel putin ca o prima impresie, dupa un singur text pe care i l-am citit.
Revin, eventual, daca si autorul revine cu alte texte

Bine scris si curat. Un text care m-a delectat si-mi da curaj sa mai caut proza pe site-ul asta. Dar promit ca ma intorc daca nu gasesc.

Daca macar 10% de pe site ar scrie macar la fel de bine, ar fi un castig valoric imens.
In traducere, mi-a placut poemul, are vigoare dar mai ales are poezie.
PS
Cum te-ai procopsit cu nivel zero, Claudiu?

Cam sec preambulul asta si pana la urma nu ne scrii nimic sa vedem daca stii au ba. E ca si cum te-ai vedea in oglinda, constati ca esti urat si incepi sa-ti smulgi parul din cap.
Dar sunt semne! iar semnele spun sa mai continui putin scriindu-ti tie. Iti sugerez sa-ti trimiti scrisorele si pe urma sa le citesti mirat tare ca nu cunosti cine e expeditorul

Faina poezie,
mi-a venit să țupuresc pe ea, deși îi lipsește refrenul cu frunză verde foaie lată.
Fain de tot. Poate mai citești...

Draga bursucel,
mi-ai atras atentia, trecand prin pagina mea si lasandu-ti urmele pe acolo. Curios (din fire) ti-am returnat vizita. Si ce sa vezi? Pagina lui bursucel, fireste.
Dar mi-a placut ceea ce faci tu, un limbaj foarte simplu (nu simplist)si curat dar cu imagini puternice in curgere lina. Mi-a placut in mod deosebit \"definitie unu\" (sa-i spunem ca un plus) desi mi-a placut aproape tot.
Ca sa vezi ca pe unii autori nu-i descoperi singuri ci vin ei si se ofera a fi descoperiti.

Da, Adriane, sunt acelasi,
acum intelegi de ce ma pasioneaza atata spatiul si timpul, caut toate scuraturile de la o planeta la alta, dintr-o galaxie in alta. In universurile paralele nu m-am bagat inca, desi exista. Universurile poetice, de exemplu, foarte paralele dupa opinia mea, de la un cititor la altul, de la un autor la alt autor.
Am trait multa vreme cu impresia ca timpul ar fi o a patra dimensiune si m-am dezumflat. Timpul nu e o alta dimensiune, e doar o conventie a noastra.
Desigur, ai dreptate, in literatura poate fi expoatat cu efect.
Altfel, domnule Erbiceanu (Adriane), eu iti doresc succes pe mai departe!

Domnule Erbiceanu,
daca faci valuri cu fraze de genul “Kilogramul e kilogram, chiar daca nu se stie de ce”, e clar ca lectia mea pentru “clasele primare” era necesara.
Totusi, nu inteleg de ce te-ai ofuscat in halul asta, ii scriam lui Adrian Munteanu, comentand o afirmatie a sa.
Mi-am spus parerea si despre poezie, in ultimele patru randuri, am scris ceea ce mi-a placut la ea. E adevarat ca e foarte putin, dar mai mult nu merita, poezia nu spune nimic, n-are substanta, e doar o insiruire de versuri sunatoare la coada, dizertand despre timp, mult mai banal decat mica mea “lectie”.
Si daca tot am mai intrat odata aici, hai sa-ti mai spun, ai prea multe că-uri:
“Că nu-i nimic de înțeles”
“Ca umbre, care s-au pornit,”
“Că răscolit, cu dinadins,”
“Ca dezmembrarea fără rost,”
“Ca, insolvabil, să m-agăț”

Si sa-ti mai spun: cuvinte cum sunt “edificat ”sau “dezmembrare”, nu prea merg cu “leat” si cu “raboj”, te las sa ghicesti de ce.
Iar unele rime sunt de-a dreptul banale, vezi dor/pridvor, înhăț/răsfăț, van/an, copac/zac
Referindu-ma comentariul tau, vezi ca timpul si spatiul se scriu cu minuscule iar intrepatundeau se scrie intrepatrundeau. Intrepatrundere care, nu neg, in poezie poate exista, in fizica nu. Timpul si spatiul pot sta alaturi, intr-o ecuatie, dar nu se intrepatrund. Atentie la cum folosesti cuvintele, au si ele intelesul lor, altfel vom incepe sa spunem arpagic in loc de racheta si luceafar in loc de branza.
In final, ai simtit ca trebuie sa explici ce inseamna “Ecclesiastul”, frumos din partea ta, parca ai fi un lup moralist. Nu crezi ca lumea de aici, asa cum stie ca timpul e o masura a miscarii, stie si cine e Ecclesiastul?

Timpul e o masura a miscarii (ceasul isi masoara propria miscare), el nu destrama. nimic, domnule Adrian Munteanu. Ceea ce numim noi ore, e doar o conventie ca si minutele, secundele, unitati de masura a miscarii asa cum metrul masoara distanta si kilogramul masa.
Ceea ce numim noi zile, luni, anotimpuri, ani, nu sunt decat rotiri ale pamantului in jurul axei proprii sau miscari de revolutie in jurul soarelui.
Nu, timpul nu destrama, ci masoara, atat.
Omul a luat o lungime la modul intamplator si a spus, asta e un metru. Dar cat masoara metrul acela nu se stie, e doar o unitate standard pe care noi am numit-o astfel. Kilogramul e definit ca un metru dintr-o banala bara metalica pastrata undeva in Franta , dupa cum stii. Masa e masurata in unitati standard (deci nu o greutatea absoluta, ci una relativa), in metri de bara metalica (pare absurd, nu-i asa?). Unitatile standard nu fac decat sa compare o masa cu alta, o distanta cu alta, o miscare cu alta miscare.
Un locuitor al planetei x din galaxia y va masura miscarea in functie de revolutia propriei sale planete in jurul stelei proprii sau in jurul axei. Un an de-al nostru ar putea fi cat 50 de-al lui sau invers, o zi cat o mie, etc
Timpul nu destrama, domnule Adrian Munteanu, timpul masoara miscarea. Si atat timp cat exista miscare, universul acesta traieste, se largeste, eventual, si evolueaza.
Despre poezie? Ma duce intr-un fel la un capitol din biblie, Ecclesiastul, unde (printre altele) timpul e foarte poetic sugerat prin miscari repetitive (ciclitate), a mai fost, va mai fi, nimic nou sub soare. Are si poezia de fata acea stare de zadarnicie de acolo. Dar cam atat

Florine,
eu sunt canadian, dovada ca românii sunt mai destepti ca mine

Virgil, dragule,
eu am privit in spatele poemului. A fi patriot e un sentiment important, vezi ca se refera si la locuitorii Romaniei, la români adica. Si se refera si la limba româna, limba pe care si tu o rostesti.
Nu vreau sa deschid o polemica, nu cu tine, nu sub acest text (un text sincer dupa parerea mea, fara ascunzisuri si fandoseli). Mai bine scrie un eseu despre fenomenul pus de tine in discutie si vin acolo sa te fac praf cat esti tu de gălățean. Dacă-ți dă mâna...