un nebun

este cald,mult prea cald pentru mintea mea care incepe sa scartaie treptat.Incerc...incerc sa spun ceva...dar ce?nu reusesc sa-mi dau seama de gandurile mele...incercarea ...imi aduc aminte ca inainte ,cand stiam ca scriu doar pentru mine parca era mai frumos , mai personal ,mai cald...poate este o parere subiectiva...poate obiectiva,cert este ca niciodata nu voi stii.Un lucru vreau sa spun...trimit acest text in speranta ca va fi inteles ca o incercare...atat,o incercare a unei persoane care vrea sa scrie,nimic mai mult,...si nimic mai putin...poate vreau ca lumea sa-mi auda gandurile,sa-mi patrunda in cotloanele cele mai intunecate ale mintii mele si poate,doar poate cineva va intelege ce spun,eu unul nu ma inteleg,nici nu vreau...am renuntat de ceva timp...scriu cateodata doar ca sa nu inebunesc,si poate,cu speranta ca va fi auzita daca nu si inteleasa de singura persoana care conteaza...dar cine este aceasta persoana...?cine va scrie acum?cine? In incercarea de a fi inteles...sau tocmai neinteles...poate ca nu am talent ,dar nici nu am zis vreodata ca am sau ca sunt bun la asa ceva...am spus ,spun si o voi sustine intotdeauna ca tot ce am scris si voi scrie sunt doar unele scapari ale unei minti suferinde...de ce?nu stiu...cand o sa aflu poate ca ma voi fi oprit de mult,daca o sa aflu ,poate imi spuneti voi...poate ... Iubeam,un timp chiar credeam ca iubesc...poate asta este...poate ca adierea sentimentului acesta pur m-a innebunit...poate ca...iubesc fara incetare....iubesc viata...dar iubesc si moartea...iubesc totul si nimic...sau nu?poate imi va raspunde cineva...poate nu...dar nu asta este viata?incertitudinea ?