Poezie
Lacrima
2 min lectură·
Mediu
O lacrimă încet a curs
Precum un râu încet s-a scurs
Ascunsă în singurătate
Închisă ca într-o cetate
Tristețea o acapara
Căci ea tot singură era
Ura încet în ea creștea
Și moartea tare și-o dorea.
Venea încet sub clar de lună
O umbră cu o voce bună
Și când văzu acea fecioară
O întrebă a ei povară.
De ce creezi un râu de lacrimi
Și-mi umplii inima de patimi
De ce plângi tu stăpâna mea
Când din cer cad fulgi de nea?
Dar ea nimic n-a auzit
Căci a pierdut ce a iubit
Fericirea ei s-a stins
În pat încet ea s-a întins
Frumoasă fată din povești
Tare tristă acum ești
Sufletul ți-e întristat
Căci el iară te-a lăsat.
Tu pe doi ai cunoscut
Și doar de unul ți-a plăcut
De ai fi luat pe celălalt
Ce oare s-ar fi întâmplat ?
Oare el te-ar fi rănit?
Oare te-ar fi părasit ?
Degeaba plîngi tu fată acum
Cand tot in jurul tău e scrum!
L-ai urât pe celălalt
Și-ai primit ce-ai meritat
N-ar trebui să ai fericire
Nu meriți să cunoști iubire!
Dar uitându-mă la tine
Mila acum îmi crește în mine
Căci tare mult te mai iubesc
Și tare mult te mai doresc
Planete în fața ta se-nchină
Când al tău suflet îți suspină
Un înger tu ai subjugat
Un demon tu ai dominat
Timpu încet acuma trece
Și el încet dădu să plece
Dar înainte a sărutat
Fruntea ce l-a îndreptat
Noapte bună fată dulce
Steaua ta frumos străluce
Fericire vei avea
Căci tu ești iubirea mea
Deși tu nu mă iubești
Sper ca tu să ma dorești
Într-o zi te vei trezi
Și eu singur nu-oi mai fi...
012.229
0
mi-a venit să țupuresc pe ea, deși îi lipsește refrenul cu frunză verde foaie lată.
Fain de tot. Poate mai citești...