Acelasi veac, acelasi leat

Monica,

Multumesc pentru cuvintele de apreciere. Pentru a face micile modificari necesare, negasind modalitatea de a utiliza diacriticele, am fost nevoit sa sterg textul si sa-l
repun pe site. Acum arata normal. Inca o data, multumesc.

O ritmicitate desăvârșită a timpului ce ne destramă iremediabil. Pare un conglomerat de mai multe structuri poetice cu formă de glossă, fixând parametrii condiției umane în nuanțele esențiale. N-am ce să reproșez formei, am ce să dau gândului spre reflecție poetică.

Adrian,

Timpul, cum atat de poetic ai observat, \"ne destrama iremediabil\". Spre diferenta de Spatiu, care parca se dilata ca sa ne faca loc, el se scurge fara contenire. Si asta din clipa in care ne-am nascut! Sta in puterea noastra sa-l folosim cat mai eficient, fara a uita, in acelasi timp, ca trecerea lui este ireversibila. E ceea ce am cautat sa prind in poezia de mai sus.
Multumesc, pentru neasteptatul comentariu, cu atat mai mult cu cat realizez ce important este pentru tine Timpul.

Timpul e o masura a miscarii (ceasul isi masoara propria miscare), el nu destrama. nimic, domnule Adrian Munteanu. Ceea ce numim noi ore, e doar o conventie ca si minutele, secundele, unitati de masura a miscarii asa cum metrul masoara distanta si kilogramul masa.
Ceea ce numim noi zile, luni, anotimpuri, ani, nu sunt decat rotiri ale pamantului in jurul axei proprii sau miscari de revolutie in jurul soarelui.
Nu, timpul nu destrama, ci masoara, atat.
Omul a luat o lungime la modul intamplator si a spus, asta e un metru. Dar cat masoara metrul acela nu se stie, e doar o unitate standard pe care noi am numit-o astfel. Kilogramul e definit ca un metru dintr-o banala bara metalica pastrata undeva in Franta , dupa cum stii. Masa e masurata in unitati standard (deci nu o greutatea absoluta, ci una relativa), in metri de bara metalica (pare absurd, nu-i asa?). Unitatile standard nu fac decat sa compare o masa cu alta, o distanta cu alta, o miscare cu alta miscare.
Un locuitor al planetei x din galaxia y va masura miscarea in functie de revolutia propriei sale planete in jurul stelei proprii sau in jurul axei. Un an de-al nostru ar putea fi cat 50 de-al lui sau invers, o zi cat o mie, etc
Timpul nu destrama, domnule Adrian Munteanu, timpul masoara miscarea. Si atat timp cat exista miscare, universul acesta traieste, se largeste, eventual, si evolueaza.
Despre poezie? Ma duce intr-un fel la un capitol din biblie, Ecclesiastul, unde (printre altele) timpul e foarte poetic sugerat prin miscari repetitive (ciclitate), a mai fost, va mai fi, nimic nou sub soare. Are si poezia de fata acea stare de zadarnicie de acolo. Dar cam atat

Domnule Costel,

Disertatia dumitale despre Timp, la subsolul poeziei de mai sus, este lipsita de sens. Ca \"timpul e o masura a miscarii\", o stie toata lumea. Dar, dupa cum se vede, a te apuca sa faci o intreaga demonstratie, a ceea ce inseamna Timpul, intr-un mod absolut mecanic, ca un invatator, abia numit pe post, in fata unei clase de nivel primar, este complet in afara subiectului. Daca ar fi sa extrapolam, folosind metoda ta, Stelele ar trebui sa dispara, Luna n-ar mai trebui sa existe, iar Eminescu n-ar mai fi poetul pe care il stim, pentru ca s-a incumetat sa scrie un poem intitulat \"Luceafarul\". (Denumire, care, daca am urma parerile tale, ar trebui sa reprezinte o planeta rece, neospitaliera - 12.104 Km., 500 grade C., 90 de bari presiune etc.-, undeva prin sistemul nostru solar.)
Hai sa fim seriosi!
Pentru un poet, Spatiul, ca si Timpul, sunt elemente fundamentale. Lasa-ne pe noi, cei care avem nevoie de ele, sa le folosim. Dumneatale, cu intregul meu respect pentru cunostintele tehnice de care dai dovada, poti sta linistit. Nimeni n-o sa se atinga de kilogramele si metri de care vorbesti. E adevarat, n-ai sa delectezi pe nimeni, dar nici n-ai sa fii deranjat. Kilogramul e kilogram, chiar daca nu se stie de ce. Cand ai sa te decizi sa scrii poezii si ai sa observi ca ai nevoie de Timp, daca am sa-ti pot fi cu ceva de folos, da-mi de veste.

P.S.: A fost odata un fizician pe nume Einstein, care ne-a dat o teorie si la care Timpul si Spatiul se interpatundeau.
Acelasi lucru l-am obsevat citind Ecclisiastul.
Incantat de trecere.

Corectie
La penultimul rand de mai sus, a se citi :\"Ecclesiastul\".
Pentru cei mai putin initiati, Ecclesiastul este unul dintre cele mai poetice parti ale Vechiului Testament. Este un continuu izvor de inspiratie. Este descrierea vietii asa cum o vedem si asa cum trebuie s-o traim. Daca, cumva, fara sa-mi dau seama, am fost inspirat de asa inalte invataturi, ma simt fericit.

Domnule Erbiceanu,
daca faci valuri cu fraze de genul “Kilogramul e kilogram, chiar daca nu se stie de ce”, e clar ca lectia mea pentru “clasele primare” era necesara.
Totusi, nu inteleg de ce te-ai ofuscat in halul asta, ii scriam lui Adrian Munteanu, comentand o afirmatie a sa.
Mi-am spus parerea si despre poezie, in ultimele patru randuri, am scris ceea ce mi-a placut la ea. E adevarat ca e foarte putin, dar mai mult nu merita, poezia nu spune nimic, n-are substanta, e doar o insiruire de versuri sunatoare la coada, dizertand despre timp, mult mai banal decat mica mea “lectie”.
Si daca tot am mai intrat odata aici, hai sa-ti mai spun, ai prea multe că-uri:
“Că nu-i nimic de înțeles”
“Ca umbre, care s-au pornit,”
“Că răscolit, cu dinadins,”
“Ca dezmembrarea fără rost,”
“Ca, insolvabil, să m-agăț”

Si sa-ti mai spun: cuvinte cum sunt “edificat ”sau “dezmembrare”, nu prea merg cu “leat” si cu “raboj”, te las sa ghicesti de ce.
Iar unele rime sunt de-a dreptul banale, vezi dor/pridvor, înhăț/răsfăț, van/an, copac/zac
Referindu-ma comentariul tau, vezi ca timpul si spatiul se scriu cu minuscule iar intrepatundeau se scrie intrepatrundeau. Intrepatrundere care, nu neg, in poezie poate exista, in fizica nu. Timpul si spatiul pot sta alaturi, intr-o ecuatie, dar nu se intrepatrund. Atentie la cum folosesti cuvintele, au si ele intelesul lor, altfel vom incepe sa spunem arpagic in loc de racheta si luceafar in loc de branza.
In final, ai simtit ca trebuie sa explici ce inseamna “Ecclesiastul”, frumos din partea ta, parca ai fi un lup moralist. Nu crezi ca lumea de aici, asa cum stie ca timpul e o masura a miscarii, stie si cine e Ecclesiastul?

Domnule Costel,

Nu pot sa-mi dau seama daca esti acelasi Costel cu care m-am mai intalnit pe acest site si a carui idee,de a ma considera
printre extraterestrii lui de pe planeta Takla Makan, mi-a facut placere. Oricum, toti facem mici greseli cand, grabiti fiind, apasam pe claviatura calculatorului. Intrerupti, aproape de fiecare data, dam drumul textului fara a-l mai verifica. Te asigur ca stiu cum trebuie sa se scrie. Cuvintele \"Timp\" si \"Spatiu\" le-am scris cu majuscule pentru a te face sa intelegi ce importanta le dau.
Ti-am raspuns eu la comentariul dumitale, in locul domnului Adrian Munteanu, pentru ca a fost pus sub poezia mea.
Nu vreau s-o lungesc prea mult cu explicatiile. S-ar putea sa ma trezesc, fara voie, la subiecte \"fierbinti\". Te las, asadar, pe dumneatale, sa ghicesti de ce am folosit, acolo unde am gasit necesar, anumite cuvinte. Daca nu m-am inselat si esti acelasi Costel, de care am pomenit mai la inceput,
n-am de ce sa ma tem. Suntem, doar, de pe aceeasi planeta.
Numai bine.

Da, Adriane, sunt acelasi,
acum intelegi de ce ma pasioneaza atata spatiul si timpul, caut toate scuraturile de la o planeta la alta, dintr-o galaxie in alta. In universurile paralele nu m-am bagat inca, desi exista. Universurile poetice, de exemplu, foarte paralele dupa opinia mea, de la un cititor la altul, de la un autor la alt autor.
Am trait multa vreme cu impresia ca timpul ar fi o a patra dimensiune si m-am dezumflat. Timpul nu e o alta dimensiune, e doar o conventie a noastra.
Desigur, ai dreptate, in literatura poate fi expoatat cu efect.
Altfel, domnule Erbiceanu (Adriane), eu iti doresc succes pe mai departe!

Costel,

Am aruncat in spatiu cuvantul \"domnule\". Acum ca ne-am regasit, ne dam seama ca n-am alunecat degeaba de-a lungul unui timp unidimensional. Ajunsi pe planeta aceasta stranie, incercam sa ne adaptam. Ce putem altceva sa facem? Daca nu lasam nici o urma, n-o sa se stie de unde am venit. Te astept cu placere, ori de cate ori ai dispozitie, pe textele
introduse de mine pe site.

Adrian

Era gata să răspund, dar mi-am dat seama că :
1. Nu-mi plac comentariile la comentarii. Cine crede că mă atrage în dispute colaterale se înșeală din start.
2. Nu am la ce să răspund. Constat că s-a pierdut obiectul pentru care ne aflăm pe site, adică literatura. S-a intrat în dispute teoretice , în încercări de arătat \" mușchii \" intelectuali . Această practică nu mă interesează.
3. Întorcându-mă la poezie ( totuși ) trebuie să știi că atunci când scriu , timpul și spațiul și universul și anii și secundele și ce mai vrei, înseamnă ceea ce vreau eu să însemne. Uneori această libertate se prelungește și în comentariile la poezie.
Pe acest tărâm sunt la dispoziția voastră. Dacă vrei să faci filozofie schimbă site-ul.