Nu mă reține tihna de tămâie

si-n vis pasi-voi ca-ntr-un foc de viata
o alta lume sa renasc sub pleoape,
un Phoenix nenascut ce-ar vrea sa scape
din rolul cel real, de-a fi paiata

intre cuvinte las usor o urma
ca mi-am trecut pre versuri nestiinta
si recunosc, n-a fost de-ajuns vointa
de-a risipi a temerilor turma
*
dar tu ma iarta, ma cunosti prea bine,
sunt doar nebun, si stinge cu blandete
un gand prea zapacit ce-a vrut sa-nvete.
Iar focu-i mic.

Doar paie ard mine.

Am zâmbit cu blândețe și cu dragi aduceri-aminte la focul unor trăiri comune prin care îmi vorbești convingător despre cum ar trebui să arate semnul adevărului din spatele cuvintelor.
Cu drag

Adrian, în timp ce \"La casa mea neterminata\" bântuie, dezlegate, vântoasele, tu te dai lor robit, în vis și desfătare. De pe când tu, la vederea săbiilor, ațipești smerit,
eu nu mai am somn. Bun prieten mi-am ales!
Să mai spun că mi-a placut sonetul?!
Sărbători fericite!

De te-nspăimântă focul întețit,
Când săbii frânte-s albe-n depărtare,
Întoarce-te la stihul tău, smerit,
Rob lui să-i fii, în vis și desfătare!

Cu drag și urări de \"Sărbători fericite\", Ingada.

Adrian - din contrarii se naște plinătatea unui sentiment. Ei, au fost numai o dată. Despre sărbători îmi rezerv bucuria de a te căuta până atunci.
Elena - da, potrivită urare pe care mă voi strădui s-o împlinesc. Să ai bucurii și lumină în suflet. Acum și întotdeauna.