RCronologie
ce dezlănțuire în final! un text care parcă ar fi spus cu dinții încleștați și cu punul către cer. Fără urmă de patetism, fără gratuități. din tot sufletul, cât de ciopârțit e el de singurătate. Îmi place foarte mult cum construiești cu flashuri succeesive și puternice, de la \"și vrei să țipi\". Cu titlul nu mă împac, sincer. Nu e oare prea mult? Prea explicativ?
Pe textul:
„mda, îmi închipui singurătatea o găleată/cu apă limpede dintr-o fântână care s-a coborât/adânc în tine/cumva" de Alexandru Gheție
0 suflu
Contextdelicată, discretă confesiune faceți aici. Îmi place schimbul de registre, de la delicatețea cu iz infantil pe care o provoacă amintirea, la profunzimea și maturitatea cu care se privește retrospectiv; amândouă sub semnul înrădăcinării \"iremediabile\" și sincere în trecut. Rețin cu zâmbetul pe buze ideea, imaginile și mai ales strofele 2 și 4.
raul.
(îmi cer scuze dacă e un mare truism tot ce am spus mai spus, îmi cer scuze dacă aberez, e tot mai târziu...)
raul.
(îmi cer scuze dacă e un mare truism tot ce am spus mai spus, îmi cer scuze dacă aberez, e tot mai târziu...)
Pe textul:
„mov" de ștefan ciobanu
0 suflu
ContextToate căutările noastre nu sunt altceva decât fugi de ploi. Și din când în când ploile ne mai urmăresc din trecut, ne mai sărută puțin pe obraz, ca să ne aducă aminte că există. Ploile se iubesc conștientizând și asumând durerea. așa îmi imaginez eu iubirea de ploaie.
Și apoi, când le iubim, ne așezăm cuminți în noi și ascultăm atenți cum trece timpul: \"dorm-tac-dorm-tac-dorm-tac\"
Și apoi, când le iubim, ne așezăm cuminți în noi și ascultăm atenți cum trece timpul: \"dorm-tac-dorm-tac-dorm-tac\"
Pe textul:
„ploaia vine de la cluj" de Maria-Gabriela Dobrescu
0 suflu
Contextîmi place extraordinar de mult cum sunt punctate primele două grupaje de versuri prin cele două imagini remarcabile: timpul domesticit și umil și scurgerea prin sine, picătură cu picătură. Grupajul final m-a trimis cu gândul la Nichita. finalul este extraordinar, chiar m-a tulburat mult. Respirăm, da. Până la urmă asta suntem în fața morții.
Pe textul:
„despre ea, niciodată" de Adriana Lisandru
0 suflu
Contexto poezie interesantă, are câteva imagini interesante și e frumos construită cu o atenție pentru imagini, sunete și mirosuri cu adevărat senzuale. Cred că sunt câteva imagini prea explicite, a doua stofă mi se pare nereușită din acest punct de vedere. Nici eu nu mă împac cu ploaia de săruturi. Ar putea fi retușat pe alocuri, pentru a fi îmbhunătățit.
raul
raul
Pe textul:
„feng shui" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Contextfelicitări și mult succes! să fie într-un ceas bun. voi căuta și eu volumul, sper că va ajunge curând prin Cluj.
Pe textul:
„!NFERNUL" de Leonard Ancuta
Recomandat0 suflu
ContextMă așteptam să spuneți asta, dar mai presus de naționalitate...știm bine din ce etnie fac parte. Și știm bine care sunt problemele lor de aici: sunt victimele propriilor angoase, victimele imposibilității lor de a se desprinde de trecut și de a ajunge la echilibru. Șanse li se dau, ei nu vor să accepte. Eu am văzut români adevărați în cătunele de munte și erau tare bine \"integrați\" în Europa. Prin viziuni, prin mentalitate. Am văzut români în oamenii care nu aveau ce mânca acasă, dar se încăpățânau să facă școală. Până la urmă nu avem nevoie de raporatrea la Europa, eu așa cred. Sau nu avem nevoie în felul acesta.
Pe textul:
„Mulțam, Maiestate!" de nicu brezoianu
0 suflu
ContextEu unul nu sunt de acord cu \"coada Europei civilizate\". Adică ce, noi, românii încă așteptăm minuni din cer ca să ne gătim vânatul? Ce înseamnă \"civilizat\"?
Pe textul:
„Mulțam, Maiestate!" de nicu brezoianu
0 suflu
ContextUn poem foarte frumos, mă bucur că vă recitesc aici! Mi se par foarte bune versurile:
\"simțeam un fel de căldură tăioasă până la os
atunci mi-am dat seama că ceva doare\"
Se pare că puținul acela de adolescent care a rămas este încă viu și frumos.
E foarte frumos construit acest univers fisurat, înjumătățit, în care frica de a trăi, de a vedea este aproape palpabilă. Un univers din care mereu lipsește ceva. Finalul nu are nevoie de multe cuvinte, e perfect.
Cu prietenie,
Raul.
\"simțeam un fel de căldură tăioasă până la os
atunci mi-am dat seama că ceva doare\"
Se pare că puținul acela de adolescent care a rămas este încă viu și frumos.
E foarte frumos construit acest univers fisurat, înjumătățit, în care frica de a trăi, de a vedea este aproape palpabilă. Un univers din care mereu lipsește ceva. Finalul nu are nevoie de multe cuvinte, e perfect.
Cu prietenie,
Raul.
Pe textul:
„puținul din adolescentul din mine a rămas acolo" de Teodor Dume
0 suflu
ContextAm și eu o întrebare, să nu fie cu supărare! Cum se face că dumneavoastră nu sunteți mulțumit de nimeni? Legionari nu, comuniști nu, post-decembristo-comuniști nu, horthiști nu, patrioți, naționaliști români nu, regaliști nu...?
Ce mai rămâne? Emigrăm cu toții ? În clișeica Americă? Altundeva? Sunt curios care e poziția dumneavoastră.
Mi-a plăcut mult de tot aici : \"Mă simt ca într-un sens giratoriu recent inaugurat în Brașov, adică debusolat\". Deci așa, debusolat. Dar totuși, niciunul n-a făcut bine? :)
Raul.
Ce mai rămâne? Emigrăm cu toții ? În clișeica Americă? Altundeva? Sunt curios care e poziția dumneavoastră.
Mi-a plăcut mult de tot aici : \"Mă simt ca într-un sens giratoriu recent inaugurat în Brașov, adică debusolat\". Deci așa, debusolat. Dar totuși, niciunul n-a făcut bine? :)
Raul.
Pe textul:
„Mulțam, Maiestate!" de nicu brezoianu
0 suflu
ContextSincer să fiu, a fost un pic deranjantă pentru mine repetarea aproape obsesivă a anumitor cuvinte: \"toamna\", \"caut\" și \"nu\". Apreciez calitatea textului: ideea dusă bine de la un capăt la altul, permanenta pendulare între o viziune intimă, profundă, delicată și una aproape detașată; e ca o imagine fotografiată în două feluri, o dată cu focalizare pe obiect și o dată cu focalizare pe detalii aparent inutile. Așa am văzut eu. Poate greșesc.
Oricum, revin: mi se pare puțin prea mult, cred că se poate esențializa discursul prin renunțarea la anumite repetiții. Pentru că (cel puțin mie) nu mi-au dat impresia de accentuare, de subliniere.
Cel mai mult mi-a plăcut a doua strofă. Și finalul, pentru că e liniște acolo. :)
Cu prietenie,
Raul
Oricum, revin: mi se pare puțin prea mult, cred că se poate esențializa discursul prin renunțarea la anumite repetiții. Pentru că (cel puțin mie) nu mi-au dat impresia de accentuare, de subliniere.
Cel mai mult mi-a plăcut a doua strofă. Și finalul, pentru că e liniște acolo. :)
Cu prietenie,
Raul
Pe textul:
„eu nu caut toamna" de Alexandru Gheție
0 suflu
Contextiată, încă un text curajos și sensibil, profund și sincer. Mi-a adus aminte de \"Când vrei să te descotorosești găsești metode\". Singurul lucru cu care nu mă împac e \"anuștiucui\". Ultimele două strofe sunt foarte bune, pentru că te aștepți ca cititor să se descarce cumva tensiunea acumulată până acolo și nu se întâmplă așa. și e foarte bine că nu se întâmplă așa. Cred eu.
Felicitări!
Raul.
Felicitări!
Raul.
Pe textul:
„am inima bandajată cu poeme" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Contextca de obicei, un text foarte bun semnat de Adriana Lisandru. Remarc și aici multă profunzime, sunt unele lucruri care sunt spuse și nu mai au nevoie de completări. Rămân în suflet cu prima și cu ultima strofă, sunt extraordinare. Mai cred că în strofa a treia e un pic prea dens, sper să nu fie o părere cauzată de o lectură superficială...
Cu drag,
Raul
Cu drag,
Raul
Pe textul:
„plouă cu dragoste" de Adriana Lisandru
0 suflu
ContextFrigul putred, ce imagine frumoasă și cât de adevărată poate fi pentru mulți dintre noi! Un text foarte bun, sensibil, o voce foarte interesantă prin naturalețea de care dă dovadă, deși apelează la \"formule\" mai vechi. Din acest punct de vdere, mi se pare că e ca un vin vechi de calitate bună. Îmi place cum se face trecerea dinspre exterior spre interior, cum elementele autumnale sunt pretexte și (mai ales!) susțin trăirile interioare. Cred că toți încercăm să facem asta când ne vine câte o toamnă în viață. Dar puțini reușesc.
Cu nedisimulată admirație, pentru un poem foarte bun,
Raul
Cu nedisimulată admirație, pentru un poem foarte bun,
Raul
Pe textul:
„Calma furtună putredul frig" de Dumitru Mălin
0 suflu
ContextMi-a plăcut mult de tot acest poem, domnule Sibiceanu. Prima strofă este excelentă în opinia mea. Apoi, chiar dacă ideea este foarte bună, ultimele strofe ar putea fi retușate, cred, pentru că se cam pierde din fluiditate. Mă refer aici la rima din penultima strofă (truda-iuda) care nu cred că se potrivește și de cuvântul \"găzduiesc\". Nu știu, acolo nu m-am putut apropia...Sigur, e o părere. Cu toate acestea, nu pot să trec peste ultimele două versuri, care mi se par de o sinceritate extraordinară, au ceva din sinceritatea cu care trebuie să fie făcută o rugăciune.
Cu plăcerea lecturii,
Raul.
Cu plăcerea lecturii,
Raul.
Pe textul:
„Fabulă cu prieteni" de Aurel Sibiceanu
0 suflu
ContextLa mulți și frumoși ani, Adriana Lisandru! Am citit o poezie frumoasă și curată, în care se simte vocea unui Om care a devenit cu o toamnă mai înțelept.
Pe textul:
„asfințit de septembrie. daruri" de Adriana Lisandru
0 suflu
ContextPot doar să zic că m-a surprins destul de mult că ești născută în octombrie 2010. Pentru un om care încă nu s-a născut, scrii destul de bine :))
În rest...ce să zic. Încearcă să postezi texte cu diacritice, în primul rând. Ar fi un pas necesar. Apoi mai multă grijă la scriere (sper din toată inima că sunt greșeli la tastare): \"ne-incetat\", \"sa fi\". Bun venit!
În rest...ce să zic. Încearcă să postezi texte cu diacritice, în primul rând. Ar fi un pas necesar. Apoi mai multă grijă la scriere (sper din toată inima că sunt greșeli la tastare): \"ne-incetat\", \"sa fi\". Bun venit!
Pe textul:
„da-mi o sansa" de Cretu madalina andreea
De îmbunătățit0 suflu
ContextUn alt text minunat semnat de Dana Banu. Remarc aceeași voce puternică, ritmul interior care atrage atenția prin puterea lui, aceeași stare bine condusă de la un capăt la altul și viziunea melancolică, dar foarte matură asupra vieții. Un discurs excelent, multă emoție și puterea de a spune acele lucruri care ni se par atât de simple, atât de evidente, dar care devin atât de greu de spus când trebuie să le spunem...
Înregistrarea scade pe alocuri din calitatea poemului, după mine, pentru că nu este mereu \"complice\" curgerii din forma scrisă. E doar o părere, desigur. Am ascultat poeme rostite mai bine în această pagină.
Mi-a plăcut mult.
Bucuros de a reciti aici,
Raul.
Înregistrarea scade pe alocuri din calitatea poemului, după mine, pentru că nu este mereu \"complice\" curgerii din forma scrisă. E doar o părere, desigur. Am ascultat poeme rostite mai bine în această pagină.
Mi-a plăcut mult.
Bucuros de a reciti aici,
Raul.
Pe textul:
„o zi de toamnă ca oricare alta" de Dana Banu
0 suflu
Contexto poezie frumoasă despre acceptarea propriilor neajunsuri și despre umplerea lor, despre asumare și despre curaj. Da, curajul ne va ajuta să ieșim la lumină. Poate va deveni în scurt timp o virtute supremă în acest secol al însingurărilor, al tristeților...
Rețin strofa de final și o păstrez aproape, ca model pentru depășirea propriilor frici.
Cu prietenie,
Raul.
Rețin strofa de final și o păstrez aproape, ca model pentru depășirea propriilor frici.
Cu prietenie,
Raul.
Pe textul:
„țin pumnii strânși" de Maria-Gabriela Dobrescu
0 suflu
ContextAm citit o poezie interesantă, care începând cu a doua strofă adună multă tensiune pe care o eliberează apoi în final. Permiteți-mi să vin din nou cu o sugestie, sper să nu supăr. Cred că ar fi mult mai bine fără primele 4 versuri și fără \"între frunze de iederă\". Din nou spun: nu știu dacă am dreptate și sper să nu fie cu supărare.
Cu prietenie,
Raul
Cu prietenie,
Raul
Pe textul:
„lesbi" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Context