mov

mergeam deseori pe linia de tren
plină de mărăcini
în căutare de șopârle

eram trei
o sfântă treime a copilăriei
cu pantalonii rupți

când ajungeam acasă
același chip de mamă mă întâmpina
ieșind parcă direct prin ușă

același miros de mâncare
proaspăt pregătită ca pentru un zeu

mă sprijineam cu mâna stângă de peretele din hol
pentru a mă descălța
mama îmi pipăia noua vânătaie
inflorită pe genunchi

și rămâneam așa
cu un picior în aer
așteptând cu înfrigurare
sărutul pe pata mov