rechesan gheorghe

Mi-am așezat șevaletul pe un dîmb, deasupra taluzului, în umbra rară a unui arin, de unde aveam o perspectivă largă asupra văii: liziera întunecată, verde intens, în fundal, lanul cu spice zburlite,

De-abia se împrăștiară pîclele nopții care acopereau casele scunde ale satului Piticeni, comuna Sălcioara și \"butica\" lui Sebastian e plină. Prăvălia împarte funcțiunea de magazin alimentar cu cea

Totul a început cît se poate de bine. Am părăsit cabana în primele ore ale dimineții, îndată ce lumina a descîlcit fuioarele de ceață de pe culmi. E senin, cerul are o limpezime de acvamarin, ninsese

Cînd își trecu mîna prin păr, granule de nisip alb căzură pe pagină, nisipul zgrunțuros, cochilifer care învelea țărmul. Cartea era umflată de umezeală, vîntul îi îndoise filele fragile, coperta

e o p r i m ă v a r ă d e z i în tălpi bucuria pasului primordial de o mie de milioane X o mie de milioane de ochi minusculi pe perete se cațără umbre brune am visat sau visatu-l-am am văzut

Herpetologul Nae Făcea liftinguri în baie Pe reptile și năpîrci Gușteri, rîme, piei adînci Vidre, vaduri, valțuri, vele Cad pe-anacolute grele Boa cînd pica gravid Nu avea pe guș-un rid Tăind

\" Lasă-mă pe mine să-l joc pe leu ! O să răcnesc, de-o să fie mai mare dragul să mă asculți. O să rag așa de bine, că parcă-l aud pe duce : Bis, leul ! Bis, leul ! Răcnește înc-o dată !\" ( Wiliam

Victor Laza își sprijini coatele de grinda parmalîcului, privind din cerdac peste tot cuprinsul văii desfășurate înaintea lui. Costișele, săpate în terase concentrice, adăposteau mii de araci de vie

IPOSTAZELE INSULEI 1. Prin rețeaua de crengi învălmășite, brațul, lat de vreo patru-cinci metri, se vede clar: umflat, vijelios cu unda tulbure și cafenie. Nuanța cafelei cu lapte, de fapt

I. Surugiu pe cotiga Eutherpei Decor: Dune roșietice în pustia Al-Nabaq.Soare de aramă încinsă, colb, miros de capre, oi și cămile rîioase. Încropiri din chirpici fără acoperișuri. Terase ticsite

Nu sforăi, iubito, căci iată, ambetat, în damful din pilote îți caut rafeu transfug, de troahnele parșive eu însumi vindecat și-n nările stufoase îți picur rinofug nu inhala iubito, halene,

una bucată grindă lungă de cinci cubitus groasă de o palmă și jumătate cherestea trainică de cedru libanez cinci denari de argint în care-i și plata dulgherului dați numitului Lachedem se poate

Bufff…zdraaang! Geamurile glasvandului zdrăngăniră periculos, gata să se spargă. De cînd s-a mutat cu mine, Violeta violentează ușile, geamurile, sertarele din bucătărie sau aripile de lemn ale

primăvara asta e anemică, n-are pic de vlagă parcă-i atinsă de-o distrofie misterioasă și i s-au împuținat rimele din sînge, lexemele îi putrezesc pe ramuri pe membre-tentacule nu-i mai înfloare-o

gri dar și alb aripile jerpelite cerșesc firimituri pîinea de toate zilele a curvelor miroase a cauciuc spart pașii lor scîlciați fac spirale moebius și opturi pe caldarîm ca un bolero peste șolduri

Știu sigur că azi e duminică. În primul rînd pentru că e soare. Nu știu de ce e soare, dar cînd plouă și mă ud umblînd pe afară, cred că nu e duminică. La prînz am avut supă, așa cum îmi place mie,

Astăzi maestrul ne va pregăti un hors d\' oeuvre mirobolant bulete din rime cu sos bechamel e-o rețetă destinată doar finilor cunoscători ca main corse firește o consistentă aripă de înger cu

În liniștea cabinetului său, Maestrul plimba ușurel fleșa mausului pe dreptunghiurile viu colorate, notate cu 3X și atenționarea \" acces interzis persoanelor sub 18 ani\". Chiar dacă își păstrase

Un meșter dintre cei iscusiți cioplea cu meșteșug odată, o halcă de piatră, mare, frumoasă și-i dădu meșteșugitul, din toată priceperea lui, o înfățișare chipoasă de fată, cu toți nurii

Poezia nu-i o prăjitură S-o molfăie între dinți toți pofticioșii Nu-i batista în care plîng de dor neiubitele Nu-i joc să-l joace nejucații Cîtă trufie-n poet Cînd săracu’ îi plouă pe

Ați auzit de Aleksei Batîr Șapolnikovici ? Nici n-aveați cum! Fiindcă numele lui artistic, pe scena zbenguielilor amoroase cu nurii Eutherpei, este Sașa Pașol, pseudonim cum s-ar zice. Aflînd că este

Îi privesc lung trupul greoi Care se tîrăște cu burta pe pămînt Clișee, banal și mult, prea mult miros de glie Printre labele rășchirate, Se scurg veninuri, umori Pe spate buboșii diftongi,

Bekim Arslanoglu nu e fotbalist la Galatasaray, nu e nici fundamentalist islamic, ori vreun terorist celebru. E un om obișnuit, care practică o meserie banală, pe nedrept categorisită drept