rechesan gheorghe

mi se pune pata să scriu un poem patriotic ceva despre mirosul de pîine despre holdele mănoase despre oamenii muncii de la orașe și sate despre copii care rîd în soare, să înfățișez munți

1. după-amiaza e-un șip de elixir încropit soarele presară pumni de aer incandescent peste limane și plaje largul se tîrîie sub orizont și mormăie toropit foșnete de pescăruș pliat din hîrtie

Afară ploua tăcut, cu stropi mărunți și deși, scuturați cu insistență din pîcla amorfă a norilor. În librărie mirosea plăcut. Parfumul acela inconfundabil de carte proaspătă, în care izul amărui al

Azi-noapte, în cămașa mea a transpirat un înger. Se încurcase bezmeticul în mîneci, pesemne din pricina aripilor și trăgea de pînză, nădușind ca un obez în saună. Cînd l-am scos la lumină s-a scuzat:

-Mîine mă-nsor! ne-a anunțat radios, Fluierici, spre sfîrșitul programului.Era într-o vineri și ne pregăteam să întîmpinăm week-endul așa cum ne plănuisem fiecare:cu o bere rece, la o terasă, cu

............................................................ foaia respiră albă lejeră ...........___________:::::::::::::::::::::: umplu cu grijă contururile _______________________________ un

Seara face un slalom obosit și slinos, asfaltu-i rugos printre licurici BMW și lumini stroboscopice. Dy, pentru procentul hetero și anglofon al găștii, darienne pentru restul francofil și de altă

Codrul secular exala o atmosferă stranie, apăsătoare, dar paradoxal de feerică. Coloanele scorțoase ale stejarilor, acoperite cu licheni cenușii, tufele în care foșgăie nenumărate lighioane mărunte,

Știi ce ar fi fain chiar acum uite-așa în pofida arșiței să aterizez fîlfîindu-mi aripile pe-o petală moale să sorb o ceașcă de ceai cald cu chuang tzu el să-mi povestească cum visa că e

Cu toată duzina de coaste scrîșnind dizarmonic atonic mă-ntind în așternut nu pot ațipi măduva oaselor m-apasă și-atunci visez visez năclăit de nectarul corolelor și-mi cresc aripi diafane,

Peste colinele aride, roșiatice, amurgul cobora brusc, ca o fluturare de aripi. Soarele, un disc de bronz încins pînă la incandescență, dispăru dincolo de orizont, iar cerul își schimbă cu

Cînd fluier melodios plimbîndu-mă printre avataruri de clorofilă și plafoane de nori se deschide o fereastră nouă între bizonul pictat pe obrazul cavernei cu ocru roșu și palme subțiri prelinse

Bilanțul săptămînii ce plictiseală s-aduni minutele în ore și orele-n zile clepsidra e-ncețoșată de praful platanelor secundele sterile atîrnă greu în balanță lunea de pildă are arome

Priveam năuc cartea poștală, pe care era aplicată o ștampilă butucănoasă, un cerc dublu, negru, în interiorul căruia se putea citi cu greu: CMJ TM și un număr din cinci cifre. Vederea era o

Inspectoarea, o tipă blondă, înaltă și bine făcută, își scoase ochelarii eleganți, cu rame Givenchy azurii, în ton cu taiorul bleu-jandarme și-l țintui cu o privire severă: - Haideți, domnule

* Era o noapte adîncă de februarie, atît de întunecată, încît însuși diavolul și-ar fi vîrît degetele în ochi. Mihail Mihailovici Burikceacov, Burik, pentru tovarăși, se furișa tăcut printre

Un miriapod molfăie firele de iarbă de pe obrazul ascuns al Lunii ziua a trecut frunză pălită în urmă liliecii hărțuie prunii țin fragmente de molii argintii între dinți și trasează helicoidale

oțelul cît e el de oțel îl poți birui în foc, turti pe nicovală sufletul tare scapără sub ciocan, scînteile găuresc valurile de milă ca pe niște rufe uitate pe sfoară sau se-aștern vesele pe

- De ce dracu\' a trebuit să adopți o pisică vagaboandă? Îți aduceam eu, dacă spuneai, o siberiană albastră! o trînti pe nepusă masă Marian, izbind la propriu cu fundul sticlei de bere în lemnul

zîmbește ca o gură oranj garnisită cu dinți negri lucioși și mărunți raze îi coc ferme obrazul moarate catifele fermentate-n miere pepenele ar cînta glorios un imn scîrțîit către

În vara lui 2007, m-am hotărît să-mi petrec concediul pe coasta muntenegreană a Adriaticii. Oferta, pentru un sejur de șapte zile a obscurei agenții turistice, peste care am dat întîmplător, era

„ Mănînci ca o anorexică! ” constată Bogdan trăgînd în dreptul lui farfuria plină cu crustacee, moluște și bucăți de cefalopode înecate într-un sos vîscos, albăstrui. „ Nu sunt anorexică...pur și

În dimineața zilei în care a murit, Silviu Cioblac ar fi dorit să doarmă mai mult. Era sîmbătă și ar fi chef să lenevească și el în pat, ca tot omul, după o săptămînă trudnică însă, pe la cinci și