RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Garsoniera își reduce dimensiunile până capătă forma unui mormânt, căci viața și-a închis ermetic ferestrele pentru a trece în nefiind de mai multe ori și a renaște tot de-atâtea ori, interesant ar fi ca bărbatul să se încarneze în femeie și femeia să se întrupeze în bărbat, pentru a cunoaște substanțele existențiale diferite ale feminității și masculinității.
Titlul mă duce cu gândul la o respingere, la resentimente, față de cel care ți-a locuit iubirea.
Titlul mă duce cu gândul la o respingere, la resentimente, față de cel care ți-a locuit iubirea.
Pe textul:
„ce cauți tu aici" de Oana Toader
0 suflu
ContextVă rog să-mi explicați de ce mi-ați pus pe off topic cele două comentarii postate astăzi, căci d.p.d.v. calitativ sunt o.k., m-am uitat ca să mă lămuresc și la comentariile altora și m-au uimit (în sens negativ) simplitatea, platitudinea și scurtimea lor.
După cum știți, zilnic fac câte trei comentarii și nu sunt recompensat cu mărirea nivelului pe acest site.
Cu prețuire și prietenie, Răzvan.
După cum știți, zilnic fac câte trei comentarii și nu sunt recompensat cu mărirea nivelului pe acest site.
Cu prețuire și prietenie, Răzvan.
Pe textul:
„Timp în exces, timp micșorat" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextTimpul care încorporează în el dragostea, refuză să curgă înspre nefiindul în care intrăm provizoriu, însă are formele unei realități artificiale, degenerate și putem să ne întoarcem în spațiile proprii, reale, din care modelăm prin alegeri și opțiuni destinul.
Existența se ghemuiește sub un clopot ce are sonoritățile strigătelor multiple, printre care cel al iubirii rezonează intens în îndrăgostiți, ale căror gânduri luminoase generează concepte ale erosului și ale eroticului.
Felicitări!
Existența se ghemuiește sub un clopot ce are sonoritățile strigătelor multiple, printre care cel al iubirii rezonează intens în îndrăgostiți, ale căror gânduri luminoase generează concepte ale erosului și ale eroticului.
Felicitări!
Pe textul:
„Pentru început" de Carmen Sorescu
0 suflu
ContextUnele lacrimi pot fi încăpățânate, nu vor să curgă după principiile aprobate și parafate ale suferinței, cheamă răsăriturile să le zvânte în aurora unui optimism acuzat de pesimism și sceptimism de erezie, în timp ce bucuria are lacrimi în ochi, îndurerată din cauza apusului care se joacă cu ea și îi inoculează în aura sa nuanțe închise.
În schimb în lăuntrul nostru este invadat de lacrimi, care curg prin rigolele zădărniciei, deșertăciunii și dezabuzării, create de logaritmul suferinței, și o soluție practică, însă cu efecte secundare nocive, este să aducem deșertul în lăuntric.
În schimb în lăuntrul nostru este invadat de lacrimi, care curg prin rigolele zădărniciei, deșertăciunii și dezabuzării, create de logaritmul suferinței, și o soluție practică, însă cu efecte secundare nocive, este să aducem deșertul în lăuntric.
Pe textul:
„unele lacrimi pot fi încăpățânate" de Tudor Gheorghe Calotescu
0 suflu
ContextSenzualitatea ta țipă aruncată de singurătate într-o recluziune a simțurilor și într-un exil al iubirii pe tărâmul sterilității, căci solitudinea discută cu nimicul ca sofism al nefiindului, însă atracția în fața non-ființării s-a năruit, fiindcă neființa nu te băga în seamă.
Iubirea a deschis ușa și te-a alungat, iar în locul tău a rămas o păpușă gonflabilă gânditoare, și umbra iubirii a opacizat oglinzile dispuse concentric în jurul sinelui, care reflectau fizionomia dragostei, epurată de negru.
Iubirea a deschis ușa și te-a alungat, iar în locul tău a rămas o păpușă gonflabilă gânditoare, și umbra iubirii a opacizat oglinzile dispuse concentric în jurul sinelui, care reflectau fizionomia dragostei, epurată de negru.
Pe textul:
„feminin singular" de Macovei Costel
0 suflu
ContextUn gând mai negru decât o mie de corbi, își proiectează umbra pe trotuar, pe care calcă gândurile albe, căci gândurile opacizate de obnubilare cad ca o mie de ploi peste ființa în care rod o mie de vorbe calomnioase.
Plânsul nu mai are lacrimi și arde firav ca o mie de lumânări, care încearcă zadarnic și în van să lumineze în interior un spațiu guvernat de întuneric, și atunci te cufunzi în viciu, aprinzându-ți o țigară.
Plânsul nu mai are lacrimi și arde firav ca o mie de lumânări, care încearcă zadarnic și în van să lumineze în interior un spațiu guvernat de întuneric, și atunci te cufunzi în viciu, aprinzându-ți o țigară.
Pe textul:
„Eu și orașul." de Bot Eugen Iulian
0 suflu
ContextScrii ca și cum natura și mediul înconjurător ești tu, asta ar însemna să fii veșnic și să simți ciclicitatea naturii ca pe o unică Ființă, care ești tu, adică Dumnezeu, ceea ce eu nu pot crede, atâta timp cât ești efemer, imperfect și ai păcate, tare și vicii.
Poezia este o căutare a miracolului, minunii și misterelor din noi înșine, care se soldează cu descoperirea erorilor, gafelor și nechibzuințelor noastre, ceea ce contrazice natura lui Dumnezeu, care este omniscient, atotcuprinzător și veșnic.
Poezia este o căutare a miracolului, minunii și misterelor din noi înșine, care se soldează cu descoperirea erorilor, gafelor și nechibzuințelor noastre, ceea ce contrazice natura lui Dumnezeu, care este omniscient, atotcuprinzător și veșnic.
Pe textul:
„Ce simplu" de corui mihai george
0 suflu
ContextSunt zile ale căror eflorescențe nu se desfac înspre viitor, ale căror dimineți întorc spatele răsăriturilor și care nu mai pot ieși din lacrimi, sunt zile în care timpul casant se sparge în bucăți de idiosincrazii, sunt zile în care ca om fără gândire, spirit și suflet te simți puternic, însă ca ființă înzestrată cu afecte, emoții, sensibilități ești răvășit de angoase, anxietăți și dezabuzări, sunt zile în care corpul refuză să mai urce spirala destinului și este atras de simulacrul căderii în genune, sunt zile în care nefiindul își bate joc de viață.
O poezie somptuoasă, care se deschide cu franchețe și elevație lectorului.
Felicitări !
O poezie somptuoasă, care se deschide cu franchețe și elevație lectorului.
Felicitări !
Pe textul:
„cînd dragostea n-a murit pentru tine" de Leonard Ancuta
0 suflu
ContextZiua de luni îți sărută bocancii.
Ziua de marți țipă isteric la plictisul care a făcut în bocanci.
Ziua de miercuri își schimbă șosetele murdărite de plictisul din ziua de marți care a făcut în bocanci.
Ziua de joi se dezbracă de cămășile imaculate devenite maculate, fiindcă plictisul i-a pus piedică și a căzut peste bocancii murdari, căci plictisul s-a ușurat pe ei.
Ziua de vineri se încalță în bocancii murdari și apoi îi scoate, căci miros urât.
Ziua de sâmbătă își spală bocancii în cada în care face baie, și cu amestecul de apă și de excremente se spală pe cap.
Ziua de duminică aruncă bocancii la gunoi.
Ziua de marți țipă isteric la plictisul care a făcut în bocanci.
Ziua de miercuri își schimbă șosetele murdărite de plictisul din ziua de marți care a făcut în bocanci.
Ziua de joi se dezbracă de cămășile imaculate devenite maculate, fiindcă plictisul i-a pus piedică și a căzut peste bocancii murdari, căci plictisul s-a ușurat pe ei.
Ziua de vineri se încalță în bocancii murdari și apoi îi scoate, căci miros urât.
Ziua de sâmbătă își spală bocancii în cada în care face baie, și cu amestecul de apă și de excremente se spală pe cap.
Ziua de duminică aruncă bocancii la gunoi.
Pe textul:
„Vine ziua de luni să îmi sărute bocancii." de Bot Eugen Iulian
0 suflu
ContextCând întunericul din noi nu mai crește, rămâne mic de înălțime, în schimb crește lumina, ocrotită de spirit, simplitatea, cosubstanțială cu plictisul, superficialitatea și inactivitatea, se destramă, se volatilizează și în locul ei se prefigurează complexitatea, creând mereu prin combinații, improvizații și activități versatile noi dimensiuni existențiale, ca o aură iridescentă de jur împrejurul vieții.
Am desfăcut inabordabilul celofan de pe poezie, pentru a interpreta corect ceea ce se află ascuns în intrinsecitatea cuvintelor.
Am desfăcut inabordabilul celofan de pe poezie, pentru a interpreta corect ceea ce se află ascuns în intrinsecitatea cuvintelor.
Pe textul:
„[în mâinile mele culorile au încetat din viață]" de Daniel Dăian
0 suflu
ContextÎți spui că totul este bine, când totul este rău, îți vine să dansezi vals pe caldarâmul vâscos, impregnat cu imund, scabros și diform, se vede așa de limpede cimitirul, fiindcă nefiindul ne-a încețoșat privirea, care nu mai este orientată către viață, ci către non-ființare.
Totul se face în grabă, într-un zgomot infernal al afectelor intrate în degringoladă, spațiul vieții s-a opacizat și a devenit difuz, așa că mergi în gol, la întâmplare, și destinul visat se îndepărtează.
Scurt, dar convingător.
Totul se face în grabă, într-un zgomot infernal al afectelor intrate în degringoladă, spațiul vieții s-a opacizat și a devenit difuz, așa că mergi în gol, la întâmplare, și destinul visat se îndepărtează.
Scurt, dar convingător.
Pe textul:
„o zi" de Dorina Șișu
0 suflu
ContextMemoria fiecăruia face parte din memoria lumii, care sondează o realitate în care nu avem ce căuta, pentru a-i vedea structurile rezistente, pe motiv de a le imita și a le construi în locul structurilor realității actuale, afectate de halucinații, elucubrații și anomalii.
Să zâmbim încontinuu, alternând zâmbetul interior cu cel exterior, pentru a alunga tristețea refugiată în plâns, într-o încercare exasperată de a ne vindeca de ceea ce nu înțelegem ce se petrece în corpul nostru.
Să zâmbim încontinuu, alternând zâmbetul interior cu cel exterior, pentru a alunga tristețea refugiată în plâns, într-o încercare exasperată de a ne vindeca de ceea ce nu înțelegem ce se petrece în corpul nostru.
Pe textul:
„i" de marin badea
0 suflu
ContextPe lângă viteza gândurilor, viteza ritmului interior pare că se apropie de 0, deși gândurile imprimă ritmului și afectelor o accelerație și o dinamicitate mari, care determină timpul să curgă învolburat, învârtejit și cu vâltori.
Trăind în viteză nu te poți opri la marginea existenței și treci cu mult prea departe de tine, acolo unde ființează nefiindul, prin care timpul curge invers, întunericul creează goluri prin univers, iar nevisele se multiplică în vid.
Felicitări!
Trăind în viteză nu te poți opri la marginea existenței și treci cu mult prea departe de tine, acolo unde ființează nefiindul, prin care timpul curge invers, întunericul creează goluri prin univers, iar nevisele se multiplică în vid.
Felicitări!
Pe textul:
„sunt o parte din gândul meu" de Tudor Gheorghe Calotescu
0 suflu
ContextPoetul nu are o singură umbră, ci mai multe, fiecare corespunzând cu un eu, din când în când le scoate din lăuntric și le pliază peste vegetația iubirii echivoce, de unde se întorc aureolate cu dorințe imposibile, căci umbrele sunt imateriale și nu pot face dragoste cu oamenii, ființe alcătuite din materie și spirit.
Poezia descrie o dragoste lacustră, cu inimile linse de valuri succesive, cu fiorii înfășurați în alge albastre și cu vânturile spulberând praful peste afectele închise în hublou.
Poezia descrie o dragoste lacustră, cu inimile linse de valuri succesive, cu fiorii înfășurați în alge albastre și cu vânturile spulberând praful peste afectele închise în hublou.
Pe textul:
„am deschis un hublou rece, se vedea marea caldă" de eugen pohontu
0 suflu
ContextSecundele zidesc în jurul vostru un spațiu umplut cu strigăte, guvernat de legi care se inventează singure, delimitând o realitate construită din improvizații, în timp ce beția închipuirilor îi clatină structurile șubrede.
O poezie ce consumă prin cuvinte energia lirică, însă nu înțeleg cine a intrat în trupul celuilalt, tu sau ea.
O poezie ce consumă prin cuvinte energia lirică, însă nu înțeleg cine a intrat în trupul celuilalt, tu sau ea.
Pe textul:
„Beția închipuirilor" de Valentin Irimia
0 suflu
ContextBolnavii pun în locul durerii forța de a o lua de la capăt, ies din cămașa de forță a bolii și, venerând ca pe un idol medicul, care prin medicamente împrăștie sănătatea în corpul maladiv, înlătură cu privirea încrezătoare negura așternută peste ochi.
Între doi îndrăgostiți cea mai scurtă distanță e durerea, iar cea mai lungă e iubirea, iar reversul iubirii naște dorința de a te teleporta din trupul supus eroziunilor nefericirii pe o planetă, ce n-a cunoscut nici suferința, nici iubirea degradantă, ci doar poezia.
O poezie maiestuoasă, laborioasă, versurile alunecă generos în spațiul liric.
Felicitări!
Între doi îndrăgostiți cea mai scurtă distanță e durerea, iar cea mai lungă e iubirea, iar reversul iubirii naște dorința de a te teleporta din trupul supus eroziunilor nefericirii pe o planetă, ce n-a cunoscut nici suferința, nici iubirea degradantă, ci doar poezia.
O poezie maiestuoasă, laborioasă, versurile alunecă generos în spațiul liric.
Felicitări!
Pe textul:
„în absența porumbeilor" de Leonard Ancuta
Recomandat0 suflu
ContextUltimul vers e un paradox interesant, căci uneori, când viața e în exces, ne refugiem temători, cu psihicul angoasant, în non-viață, acolo unde ne învăluie o liniște supremă, unde emoțiile se volatilizează și unde iubirea nu încape.
Calculezi infinitul cu mijoacele finitului, însă nu îl poți prinde în ceva concret, doar prin poezie îți poți trimite gândurile și imaginația poetică să sondeze insondabilul și să strângă în finitudine nemărginirea.
Poezia este o algebră a inimii, cu tentacule lingvistice ce se întind în lirism.
Calculezi infinitul cu mijoacele finitului, însă nu îl poți prinde în ceva concret, doar prin poezie îți poți trimite gândurile și imaginația poetică să sondeze insondabilul și să strângă în finitudine nemărginirea.
Poezia este o algebră a inimii, cu tentacule lingvistice ce se întind în lirism.
Pe textul:
„Pe vârfuri " de Antonia-Luiza Zavalic
0 suflu
ContextPoezia cultivă o inflație de cuvinte transfigurate în metafore și imagini neobișnuite, însă interesante, în cecitate ai deschis ferestre prin care invadează realul, intră trecutul legat de azi prin amintiri, pătrunde setea de absolut travestită în litere șchioape cu miros de cerneală.
Participi la o nuntă în cer, printre arhangheli și heruvimi, și vii la nuntă cu șerpii cuvintelor, simbolizând ispita.
Participi la o nuntă în cer, printre arhangheli și heruvimi, și vii la nuntă cu șerpii cuvintelor, simbolizând ispita.
Pe textul:
„Cecitate cu miros de cerneală" de Angi Cristea
0 suflu
ContextPETRE
Poate din greșeală când am comentat poezia d-voastră, am folosit și expresia respectivă, iar când am făcut poezia m-am inspirat din comentariu, fără să-mi dau seama că metafora nu-mi aparține.
La mijloc e o regretabilă greșeală, dacă aș fi știut nu aș fi scris versurile respective, căci cele două metafore le-aș fi înlocuit cu o maximă poetică în 30 de secunde.
Îmi cer scuze, sper să nu se mai repete.
Am schimbat versurile respective.
Cu prietenească iubire, Răzvan.
Poate din greșeală când am comentat poezia d-voastră, am folosit și expresia respectivă, iar când am făcut poezia m-am inspirat din comentariu, fără să-mi dau seama că metafora nu-mi aparține.
La mijloc e o regretabilă greșeală, dacă aș fi știut nu aș fi scris versurile respective, căci cele două metafore le-aș fi înlocuit cu o maximă poetică în 30 de secunde.
Îmi cer scuze, sper să nu se mai repete.
Am schimbat versurile respective.
Cu prietenească iubire, Răzvan.
Pe textul:
„Boala și bolnavii. Luna" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextVALENTIN
Îți mulțumesc pentru cuvintele ce defrișează jungla obtuzității și mărginirii.
Cu prietenească iubire, Răzvan.
Îți mulțumesc pentru cuvintele ce defrișează jungla obtuzității și mărginirii.
Cu prietenească iubire, Răzvan.
Pe textul:
„Boala și bolnavii. Luna" de razvan rachieriu
0 suflu
Context