am deschis un hublou rece, se vedea marea caldă

Poetul nu are o singură umbră, ci mai multe, fiecare corespunzând cu un eu, din când în când le scoate din lăuntric și le pliază peste vegetația iubirii echivoce, de unde se întorc aureolate cu dorințe imposibile, căci umbrele sunt imateriale și nu pot face dragoste cu oamenii, ființe alcătuite din materie și spirit.
Poezia descrie o dragoste lacustră, cu inimile linse de valuri succesive, cu fiorii înfășurați în alge albastre și cu vânturile spulberând praful peste afectele închise în hublou.

Razvan, ca de obicei, sunt deosebit e placut surprins de profunda intelegere a textelor mele, mi-as dori o recenzie de-a ta pentru noul volum la care lucrez, ar fi o onoare si-o viziune excelenta asupra scrisului meu. Iti multumesc din suflet pentru finetea surprinderii "fiintei" poemelor mele. La buna citire!