RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Să nu ne luptăm cu utopia, să o lăsăm să curgă prin noi, căci substanța ei e perfecțiunea, chiar dacă atrage după ea anarhia, care poate înlocui structurile desuete, șubrede și ruginite, cu unele noi, smălțuite cu idealuri imense, fiindcă este necesar să schimbăm măcar ceva din lumea aceasta în declin, degringoladă și impregnată cu haos.
Ziua înseamnă prezența luminii siderale maculată cu corpusculi de întuneric, iar întunericul înseamnă lipsa luminii, într-o ciclicitate care-și arogă dreptul la veșnicie.
Ziua înseamnă prezența luminii siderale maculată cu corpusculi de întuneric, iar întunericul înseamnă lipsa luminii, într-o ciclicitate care-și arogă dreptul la veșnicie.
Pe textul:
„e cineva care?" de Dorina Șișu
0 suflu
ContextExcesivul izvorât din cunoaștere naște febrilități, excesivul în creație naște genii sau nebuni, excesivul în viață naște haos, excesivul în iubire naște extaz, excesivul în fericire naște frica de reversul beatitudinii, excesivul în sărăcie naște cerșetori, un sine excesiv naște ambiția, orgoliul și egotismul, o femeie străbătută de exces îmbrățișează lubricul, depravarea și lascivitatea, o femeie frigidă în exces este copleșită de idiosincrazie erotică.
Doar ce este puțin complexează și dacă iei din viață puțin, riști să te cramponezi de platitudine.
Doar ce este puțin complexează și dacă iei din viață puțin, riști să te cramponezi de platitudine.
Pe textul:
„felinar orb" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextUneori sufletul ajunge pe un altfel de drum, față de corpul ce-și urmează calea efemerității și a întunericului, căci sufletul, pentru a-și cicatriza rănile, recurge la ajutor divin, fiindcă omul este un risipitor, își diluează atenția față de lucrurile importante din viața sa și se concentrează înspre superfluu, derizoriu, iluzoriu și insignifiant.
Cei care-și vând lumina primind în schimb întunericul bântuit de umbre sinistre și înfricoșătoare, devin sclavi debusolați, căci drumul revelat de iridescențe divine se închide și se deschid tenebrele și genunile.
Cei care-și vând lumina primind în schimb întunericul bântuit de umbre sinistre și înfricoșătoare, devin sclavi debusolați, căci drumul revelat de iridescențe divine se închide și se deschid tenebrele și genunile.
Pe textul:
„Suflu divin" de George Pașa
0 suflu
ContextPrin iubirea desăvârșită două persone îndrăgostite dansează în același destin, sufletele lor intră în simbioză și în ele reverberează muzica sferelor divine, iar visele inoculate de Eros s-au împlinit, căci au vânat-o pe Fata Morgana și au închis-o într-o dimensiune a eroticului, destrămând mirajul și iluziile.
Ai fotografiat iubirea și în poze au apărut două contrarii, care era imposibil să nu se atragă.
Ai fotografiat iubirea și în poze au apărut două contrarii, care era imposibil să nu se atragă.
Pe textul:
„era imposibil..." de Dumitru Sava
0 suflu
ContextDORINA
Ai pus în punctul meu cardinal, centrat în sinele poetic, cel mai frumos zâmbet, pe care l-am așezat în albumul vieții, pentru ca, atunci când sunt trist și blazat, vederea lui să-mi creeze o stare de bună-dispoziție și de împlinire, căci sensibilitatea ta sare dintr-un cuvânt în altul, iar reflexivitatea irupe din adâncimile gândurilor gnomice.
Cu prietenească iubire, Răzvan.
Ai pus în punctul meu cardinal, centrat în sinele poetic, cel mai frumos zâmbet, pe care l-am așezat în albumul vieții, pentru ca, atunci când sunt trist și blazat, vederea lui să-mi creeze o stare de bună-dispoziție și de împlinire, căci sensibilitatea ta sare dintr-un cuvânt în altul, iar reflexivitatea irupe din adâncimile gândurilor gnomice.
Cu prietenească iubire, Răzvan.
Pe textul:
„Adevăruri false și minciuni adevărate" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextZilele nu seamănă una cu alta, sunt capricioase ca o tânără mironosiță, unele au întunecimi bacoviene, curgând apatic și nevrotic înspre noapte și inducând în om letargia, torpoarea și obnubilarea, altele au o luminozitate genuină și ingenuă amintind de jocurile copilăriei, care inculcă în om dinamism și entuziasm și-l determină să facă activități dizolvând somnolența existențială.
Omul înaintează prin viață împleticit, mecanic și nesigur, cu mișcările unor păpuși dezarticulate, ca și cum ar fi înregistrat într-un program divin.
Omul înaintează prin viață împleticit, mecanic și nesigur, cu mișcările unor păpuși dezarticulate, ca și cum ar fi înregistrat într-un program divin.
Pe textul:
„Ger năpraznic " de adrian rentea
0 suflu
ContextMuzica poate renaște neguri de compromis, dacă poartă în ea disonanțe provenind dintr-o anarhie a sufletului, sau ne poate transfigura în sublim, dacă dezvoltă eufonii create de armoniile dintre suflet, sensibilități, afecte și sine, căci cuprinde în ea melodia sferelor divine.
Am cules floarea din pantoful cu toc înalt și mi s-a revelat femeia seducătoare, cu mirosuri albe de senzualitate.
Am cules floarea din pantoful cu toc înalt și mi s-a revelat femeia seducătoare, cu mirosuri albe de senzualitate.
Pe textul:
„Cut!" de Simion Cozmescu
0 suflu
ContextDORINA
De aceea e bine să existe două părți ale vieții, când o parte este întunecată, dispersată în nefericire, străbătută de anormalitate, cealaltă parte, în antiteză, ne-o dorim luminoasă, aureolată cu fericire și orientată înspre normalitate.
Comentariul tău mi-a activat partea luminoasă a vieții, inducând în ea mulțumirea și încântarea.
Cu prietenească iubire, Răzvan.
De aceea e bine să existe două părți ale vieții, când o parte este întunecată, dispersată în nefericire, străbătută de anormalitate, cealaltă parte, în antiteză, ne-o dorim luminoasă, aureolată cu fericire și orientată înspre normalitate.
Comentariul tău mi-a activat partea luminoasă a vieții, inducând în ea mulțumirea și încântarea.
Cu prietenească iubire, Răzvan.
Pe textul:
„O parte a vieții și cealaltă parte a vieții" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextSufletul tău eliberat de coercițiile corpului, ia forma unui vultur și zboară de la naștere la moarte și de la moarte spre o nouă naștere, căci, în timp ce corpul se atrofiază, impregnat cu substanțele bătrâneții și ale mizeriei existențiale, sufletul zboară înspre divin și se umple cu nemurire.
Am zburat și eu de la un cuvânt la altul și m-am încărcat cu sensuri elevate.
Am zburat și eu de la un cuvânt la altul și m-am încărcat cu sensuri elevate.
Pe textul:
„zbor deasupra mea" de Mihaela Popa
0 suflu
ContextStoluri de clipe cu multe colțuri sunt gândurile noastre, care se mișcă după cele patru puncte cardinale : sus, oferind ascendență ființării, jos, ancorate de tina alcătuită din substanța descendenței, la stânga, îndreptate către trecut, la dreapta, proiectate înspre viitor, căci pentru fiecare clipă se naște un gând, iar când nenumărate gânduri apasă copleșitor ființa, ne golim mintea de ele prin meditații, și atunci percepem zumzăitul vidului.
Prin interacțiunea oamenilor între ei, o categorie specială de gânduri circulă de la un om la altul, din acest motiv matricea unui om are elemente ce se regăsesc și la alți oameni.
Prin interacțiunea oamenilor între ei, o categorie specială de gânduri circulă de la un om la altul, din acest motiv matricea unui om are elemente ce se regăsesc și la alți oameni.
Pe textul:
„Împodobit ești cu frumusețea mai mult decât..." de Alexandru Mărchidan
0 suflu
ContextÎmi imaginez omul ca un cerc fisurat, cu centrul în care ființează sinele, de la care pornesc radial nenumărate oportunități și opțiuni, care transformă predeterminarea omului în libertatea manifestată în alegeri conștiente, cu posibilități de a sări dintr-o viață în alta, pentru a transcende stările de inerție, imobilitate și debusolare.
Să nu ne fie frică de eșecuri, căci acestea ne maturizează, și prin trăirea lor acumulăm experiență, și nici de condiția noastră limitată, căci potențialul omului este nelimitat, chiar dacă nu este descoperit decât parțial, iar prin om curge energia universului.
Să nu ne fie frică de eșecuri, căci acestea ne maturizează, și prin trăirea lor acumulăm experiență, și nici de condiția noastră limitată, căci potențialul omului este nelimitat, chiar dacă nu este descoperit decât parțial, iar prin om curge energia universului.
Pe textul:
„Voucher mincinos" de Ghejan Andrei
0 suflu
ContextAtât de mult alb călcat în picioare cu inconștiență, răutate și indiferență, și atât de mult negru risipit dezinvolt peste lumea ce inhalează macabrul, lugubrul și sinistrul, ce-și pune pansamentele răului peste rănile în care țipă binele traumatizat de calvarul existenței.
Din cer cad aripi rupte, așa cum cad din copaci frunzele, căci cerul își dezfoliază sufletul care a asimilat prea mult întuneric și cade peste oameni ca o ploaie de umbre.
Din cer cad aripi rupte, așa cum cad din copaci frunzele, căci cerul își dezfoliază sufletul care a asimilat prea mult întuneric și cade peste oameni ca o ploaie de umbre.
Pe textul:
„cenușiu..." de Dumitru Sava
0 suflu
ContextOmul nu poate fi sursa existenței, existența este sursa omului, din ea omul extrage energia pentru a face față vicisitudinilor și a pulveriza negativul, căci energia are rol de catharsis și de coagulare a substanțelor ființiale, pentru a umple golurile săpate de forța distructivă a nimicului.
Cerul ce posedă monade divine, privește nimicul huzurind în spațiile haosului, absorbind nefericirile levitând ca niște entități nefaste, pentru a arunca cu ele în oamenii mediocri, ce nu-și variază actele existențiale, cramponați în neputință.
Cerul ce posedă monade divine, privește nimicul huzurind în spațiile haosului, absorbind nefericirile levitând ca niște entități nefaste, pentru a arunca cu ele în oamenii mediocri, ce nu-și variază actele existențiale, cramponați în neputință.
Pe textul:
„niste nefericiri" de Dorina Șișu
0 suflu
ContextCând totul se prăvălește în tine năvalnic, potrivnic și covârșitor, iar aura care proteja corpul este distrusă de asalturile succesive ale angoaselor și lascivității, pervertind ideile de virtute și demnitate umane, este necesar să creăm un scut protector împotriva calamităților și dezastrelor ființiale, format din energia cumulată a forței vitale, a imanenței și a spiritului luminos.
Totul se înregistrează în memoria universului, destinele tuturor oamenilor sunt scrijelite cu filigrane de aur în karmă, căci viața trebuie construită pentru a fi tiparul pentru celelalte vieți.
Totul se înregistrează în memoria universului, destinele tuturor oamenilor sunt scrijelite cu filigrane de aur în karmă, căci viața trebuie construită pentru a fi tiparul pentru celelalte vieți.
Pe textul:
„Acest început de secol nebun" de Silviu Somesanu
0 suflu
ContextPrin adevărul absolut curge veșnicia, pe când omul cu efemerul și finitudinea sale este însuflețit de căldura corporală care curge constant, căci lipsa acesteia înseamnă nefiindul, pe care nu-l putem înțelege decât prin legile Karmei, fiindcă în momentul în care am intrat în non-ființare, conștiința și conștiența însoțindu-ne toată viața, se volatilizează.
Cuvintele atinse ca pe niște baghete magice, capătă luminiscențe aparte irizând în raționamente dialectice, în poezii și în discuții persuasive, au relații de echivalențe cu gândurile ce creează viață după viață, cer după cer.
Cuvintele atinse ca pe niște baghete magice, capătă luminiscențe aparte irizând în raționamente dialectice, în poezii și în discuții persuasive, au relații de echivalențe cu gândurile ce creează viață după viață, cer după cer.
Pe textul:
„Un poem simplu" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
ContextSensurile vieții se liniștesc în simțurile rătăcitoare, după ce tumultul le-a alungat din spațiile vide ale nimicului, după ce destinul le-a ajutat să iasă din labirintul întrebărilor, după ce au poposit în intrinsecitatea lucrurilor, învățând efectele benefice ale posesiunii, după ce au oscilat între răsărituri și apusuri, după ce s-au impregnat cu iubirea ce s-a îndepărtat de esența sa divină, deviind într-un etern neînțeles.
Sensurile vieții se ramifică, datorită ființei pe care o împărțim în entități, iar fiecare entitate și-a atribuit câte un eu.
Sensurile vieții se ramifică, datorită ființei pe care o împărțim în entități, iar fiecare entitate și-a atribuit câte un eu.
Pe textul:
„Dragoste și târziu " de Simion Cozmescu
0 suflu
ContextIubirea ta se întinde până foarte departe, acolo unde universul nu a ajuns încă în dilatarea sa continuă, și în care stăpân este nimicul, de care te prinzi cu o mie de fire albastre.
Acum, când biblioteca cerului s-a golit, fiind transplantată pentru siguranță în divin, nu ne mai putem proiecta romanele și poeziile noastre în cer, și ne înfășurăm în mantiile energetice ale creației, pentru a nu fi electrocutați de îngerii electrici.
Acum, când biblioteca cerului s-a golit, fiind transplantată pentru siguranță în divin, nu ne mai putem proiecta romanele și poeziile noastre în cer, și ne înfășurăm în mantiile energetice ale creației, pentru a nu fi electrocutați de îngerii electrici.
Pe textul:
„firul mereu albastru" de Voicu Tudor
0 suflu
ContextAi descris cu măiestrie : procesul de calcinare prin arderea sentimentelor pe care s-a depus zgură, procesul de dizolvare a structurilor desuete, uzate și lichefiate, când psihicul elimină angoasele, anxietățile, ipohondriile și patologicul, procesul de separare a fericirii de surogatul ei, a adevărului de falsitate și a sinelui propriu de sinele lumii, procesul de îmbinare a fragmentelor de viață eterogene, procesul de fermentare a ideilor nocive și a conceptelor false, procesul de distilare între substanțe ființiale contradictorii, procesul de coagulare a entităților lăuntrice cosubstanțiale.
Admir mecanismul proceselor lingvistice.
Felicitări !
Admir mecanismul proceselor lingvistice.
Felicitări !
Pe textul:
„Renașterea trupului" de luis ionut popa
0 suflu
ContextPoezia este împărțită pe zile și fiecare zi corespunde cu o activitate fizică, psihică sau lăuntrică, în care se distinge fuga unuia de altul, astfel distanța dintre voi se mărește și se prefigurează absența, și atunci reduceți distanța înfășurând-o în iubire, ale cărei sonorități eufonice apropie.
Când iubirea e în exces și amenință echilibrul existențial al fiecăruia, reducând distanța dintre suflete la 0, îți rezervi bilete pentru a pleca pe insula pe care singur ți-ai creat-o în singurătate.
Când iubirea e în exces și amenință echilibrul existențial al fiecăruia, reducând distanța dintre suflete la 0, îți rezervi bilete pentru a pleca pe insula pe care singur ți-ai creat-o în singurătate.
Pe textul:
„Nu vineri" de Simion Cozmescu
0 suflu
ContextCei ce și-au vândut sufletele la taraba vieții surmenate de stresul în exces, pe motiv că ocupau în mod inutil spațiul interior, au fost străbătuți angoasant și acutizant de timpul ce s-a substituit sufletelor, pe care îl simt cum pulsează constant și fiecare puls atrage după el plictisul și spleenul.
Pentru unii viața s-a subțiat până la nivelul amintirii și se depune în fragmente eterogene în uitare, iar aceștia aleargă să ajungă mai repede la sfârșitul promițând liniștea supremă.
Pentru alții, viața a crescut în amplitudini și dimensiuni, căci ei au devenit stăpâni și au învățat cum să-și supună viața.
Pentru unii viața s-a subțiat până la nivelul amintirii și se depune în fragmente eterogene în uitare, iar aceștia aleargă să ajungă mai repede la sfârșitul promițând liniștea supremă.
Pentru alții, viața a crescut în amplitudini și dimensiuni, căci ei au devenit stăpâni și au învățat cum să-și supună viața.
Pe textul:
„Viața este vis(col)" de Pestrea Ion-Daniel
0 suflu
Context