Un poem simplu

Prin adevărul absolut curge veșnicia, pe când omul cu efemerul și finitudinea sale este însuflețit de căldura corporală care curge constant, căci lipsa acesteia înseamnă nefiindul, pe care nu-l putem înțelege decât prin legile Karmei, fiindcă în momentul în care am intrat în non-ființare, conștiința și conștiența însoțindu-ne toată viața, se volatilizează.
Cuvintele atinse ca pe niște baghete magice, capătă luminiscențe aparte irizând în raționamente dialectice, în poezii și în discuții persuasive, au relații de echivalențe cu gândurile ce creează viață după viață, cer după cer.

Am ramas fara cuvinte... la acelasi tip de comentariu elevat, profund, delicat! Sincere multumiri! PS: mi-am insusit si eu "nefiindul",... transfigurandu-l... bineinteles! Ganduri bune, D