RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
“Cuvintele” poartă în intrinsecitatea lor “ideile” care le-au dat naștere, și cu cât ideile sunt mai de calitate, preeminente față de gândurile obișnuite, pe care le avem în cotidian, cu atât conexiunile cuvintelor sunt mai ample, mai profunde, cu mai multe sensuri, iar poezia devine mai valoroasă.
Pe textul:
„cuvintele" de ovidiu cristian dinica
0 suflu
ContextVrei să-ți “schimbi” iubitul, ceea ce înseamnă că iubirea scârțâie, a ruginit, a căpătat fisuri, igrasie și mucegai, i-ai păstra totuși substanța iridescentă, pentru a o folosi să-i pictezi cu ea “portretul”.
E supărătoare repetiția : “Te-aș schimba”.
E supărătoare repetiția : “Te-aș schimba”.
Pe textul:
„Nici măcar..." de sanda nicucie
0 suflu
Context“Timpul” este ca o lanternă, ne luminează destinul pe o distanță mică, și când își consumă bateriile, destinul ne este invadat de tenebre, ce îi induc un echivoc cu consistență de angoase, anxietăți și necunoscut, te “privești în oglinda memoriei” și îți vezi în umbră ființa interioară racordată la lumea ta spirituală.
O poezie lungă ca mantia albă a iernii.
O poezie lungă ca mantia albă a iernii.
Pe textul:
„vis în acareturi" de gheorghe purcar
0 suflu
ContextAi dat “visului” nocturn “play”, și el a început să se deruleze ca o muzică cu paraziți, iar pentru a opri imaginația sinistră schițând coșmarul, dai visului stop, și în minte se instaurează tăcerea, iar când melodia realului e disonantă, ne proiectăm în eufonia “visului” diurn, căruia îi dăm direcția dorită prin focusarea gândurilor pe ce ne place.
Pe textul:
„În vis" de Moarcăș Monica
0 suflu
Context“Ȋnțelepciunea excesivă” duce la iluminare, nu la “alienare” având sursa în anomaliile gândurilor și în schimbarea spiritului într-un surogat cerebral, căci “alienarea” e o anemie a ființei traversată de obnubilare, ce duce la psihopatie, și doar “binele, frumosul” și armonia contribuie la întărirea sănătății.
Pe textul:
„Restituiri de ora 10" de Ileana Popescu Bâldea
0 suflu
Context“Unele femei învață repede să-și ajusteze suficient gândurile” la formele senzualului, pe care îl folosesc ca pe un mijloc de a atrage “bărbații”, căci iubirea nu poate participa “la nunta morții” cu nefiindul, fiindcă dragostea crește din fertilitate și fecunditate, pe când neființarea e “sterilă”.
Pe textul:
„50 plus modern" de Ioana Geier
0 suflu
ContextAi fost în spațiile divinității, unde l-ai întâlnit pe “Dumnezeu”, i-ai cerut părerea cu privire la poeziile tale, și el le-a apreciat, te-ai întors în teluric cu consistență de relativ și concret, în care ai făcut un compartiment special în care ți-ai strâns poeziile.
Pe textul:
„Morb" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextCrearea primordialului de către Dumnezeu are similarități cu “Marele Poem” scris de poetul din Creator, în care arhetip este “Cuvântul” –Logos și în fundal stau oamenii creați din logos, care au evoluat în ceea ce privește păcatele, imoralitatea, tarele și defectele.
Pe textul:
„autointerogație" de Dumitru Sava
0 suflu
ContextO “poezie” întoarsă “pe dos” se scutură de cuvinte și colecționează necuvinte, care îi dau o tentă abstractă și obscură, o astfel de poezie reflectă “dezordinea”, bulversarea și haosul, care împreună empatizează cu degringolada și discordia “lumii”, căci omul este un “ciudat” dacă îi privești reacțiile și comportamentul în “spațiul limitat” al vieții sale, neintersectat de spațiile umanității.
Pe textul:
„de sărutat" de Marinescu Victor
0 suflu
ContextCineva a descoperit
“urechea” lui “Van Gogh”
și-a lipit-o
și a început
să picteze.
“Iarna la muzeu”
de frig
tablourile
au început să dârdâie
și pânza
a început să vibreze.
“urechea” lui “Van Gogh”
și-a lipit-o
și a început
să picteze.
“Iarna la muzeu”
de frig
tablourile
au început să dârdâie
și pânza
a început să vibreze.
Pe textul:
„Tablouri într-o expoziție" de Dan Norea
0 suflu
Context“Străzile” ce fac parte din orașul gândurilor, le “pui în buzunarul de la piept”, o conștiință activă induce ritmuri ființiale alerte, care sunt apanajul oamenilor cu “zel excesiv”, infatigabili și cu “dreptate aproximativă”, în “lumina” căreia se scaldă oamenii mai mici, creduli la “utopiile” construite de dialectica oamenilor mari.
Pe textul:
„sens unic sau dor de normalitate" de Ileana Popescu Bâldea
0 suflu
Context“Fantomele au ieșit din dulapuri”, unde hibernau sub forme de haine puse pe umerașe, și au început să bântuie prin memorie, să se hrănească cu ea, astfel că am “uitat ce vrem” și “nu mai ținem minte ce putem”, iar oportunitățile ivite din conjuncturi și circumstanțe s-au dezlipit de pe ființă și au alunecat în neant.
Pe textul:
„singurenii*" de Silvia Goteanschii
0 suflu
ContextTe “îmbraci în lumină”, devii astfel de o transparență totală, și ești nevoit să accepți sinceritatea și adevărul nude, iar corpul dobândește “un înveliș de aer cald”, și în genune a căzut o “pasăre amețită de distanțele străbătute” între teluric și transcendent, tu o salvezi și îți faci blazon din țesătura zborului.
Pe textul:
„înveliș" de Bogdan Nicolae Groza
0 suflu
Context“Amorului” i-a fost amputat un picior, suportând operația unui refuz tăios, și se mișcă “în cârje de lacrimi” prin viața cariată de neputințele strecurate în iubirea schilodită, ce a “putrezit rațiunea” ce-și extrăgea seva energizantă din substanța dragostei.
Pe textul:
„Amor în cârje de lacrimi" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextDacă “spectacolul vieții este o iluzie”, ne mișcăm prin existență într-un vis al Creatorului, însă ce ne facem dacă am ființa în realitatea lui Dumnezeu, poate am sări în alt destin, și am merge “pe cealaltă” cale “perfect paralelă”, în care teluricul dobândește consistența și preeminența creației divine.
Pe textul:
„subterfugii. nevinovate" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
Context“Când toată viața” poate ieși din realul ce posedă forța de gravitație apăsând omul, și se poate întrupa “într-o pasăre”, vom face din zbor principiu existențial.
Iubirea caută să unească două “minți”, și să transforme gândurile despre altceva în gânduri despre iubire, poeții sunt modelați de iubirea de cuvinte, din care își construiesc un “palat”, în care se refugiază din fața aglomerației realității.
Iubirea caută să unească două “minți”, și să transforme gândurile despre altceva în gânduri despre iubire, poeții sunt modelați de iubirea de cuvinte, din care își construiesc un “palat”, în care se refugiază din fața aglomerației realității.
Pe textul:
„Vis" de Antonia-Luiza Zavalic
0 suflu
ContextMai de anvergură este “nefăcutul și neîntâmplatul”, decât ceea ce facem și ceea ce ni se întâmplă, “mai mare” este neînțelesul și necunoscutul, decât înțelesul și cunoscutul, mai adâncă este necunoașterea și prostia, decât cunoașterea și profunzimea, mai multe sensuri are necuvântul, decât cuvântul.
Pe textul:
„Stellarium" de dorin cozan
0 suflu
ContextManifești repulsie și dispreț față de “curgerea neîntreruptă” a timpului, ce nu ține cont de necesitățile oamenilor, și dacă “dorul” tău ar putea face miracole, ar “prinde râul de capete și l-ar face să curgă invers”, sau ar ciocni “munții” între ei, însă cum “dorul” este uman și teluric, are similiarități cu dorința și emoția.
Pe textul:
„dor" de Gârda Petru Ioan
0 suflu
Context“Atât de adâncă e clipa” care a înglobat esențele tuturor poeziilor, încât e nevoie de o veșnicie pentru a o umple, căci este o “clipă” specială, care absoarbe toate iubirile, tot timpul și toate genealogiile, și astfel a devenit clipă a lui Dumnezeu.
Pe textul:
„veacul acestei clipe " de Nuta Craciun
0 suflu
Context“Viața ei era frumoasă ca o stea prizonieră într-un țurțure”, amestecă fragmentele temporale eterogene “cu mâini neîndemânatice”, “tainele” ei erau protejate, fiind ascunse în “grădina” în care ne-am implantat idealurile și în care ne proiectăm ființa, când realul capătă aspecte contondente, covârșitoare și traumatizante.
Pe textul:
„Broadway, New York City" de Cristina-Monica Moldoveanu
0 suflu
Context