Vis

Mi-am lăsat părul liber. Pereții văruiți au urme de degete și resturi de gânduri triste. Ai scos fierul de călcat din priză și acum circulă pe alei despărțind oameni, umblând în cutiuțele lor cu mărgele. Te văd în vis. Ai pantofii uzați, pachetul tău de țigări a rămas pentru zile pustii pentru când ai să îmbraci costumul de mire să repari biciclete. Ah, cât de mult mi-am dorit să intru în mintea ta. Să-mi cos amintirile cu tine pe foi palide noaptea-n camera ta goală. Să-mi construiești un palat și acolo să mă aștepți în mijlocul ploii când toată viața poate evada într-o pasăre.