Rănile acestui Crăciun
cu Hristos colindând în toate casele cu oameni pe vreme de război și de dragoste doar inima mea caldă, neîntreruptă ca într-o fotografie veche ce sângerează o mie de flăcări în această
AZAntonia-Luiza ZavalicCând moare un poet
Dumnezeu ascunde toate caietele în care acesta a scris îi taie din vârful fiecărui creion când nu vede nimeni. Căci toate cuvintele lui au învățat deja cum sǎ respire sub pielea de sânge a
AZAntonia-Luiza ZavalicAm să-ți sărut sufletul
și apoi tot ceea ce ești mă va sfârși. Photo credits: han (Pinterest).
AZAntonia-Luiza ZavalicCuvinte scrise de mână
devin tot mai rare într-o zi vor dispărea întru totul iar mâinile noastre se vor întrupa în visul altor cuvinte.
AZAntonia-Luiza ZavalicOdesa
sunt flori care pot înflori și în întuneric chiar ieri noapte inimioara unui copilaș de numai câteva luni a spulberat un obuz. Moartea însăși a plâns. Photo credits: Ukrainian Pinup
AZAntonia-Luiza ZavalicChiar dacă Cristi nu e aici l-am visat în cea mai bună lume care ar trebui să existe
În ‘96, Cristi (fratele mai mic al tatei) a murit după ce s-a aruncat de la etajul patru, sărind prin fereastră. De aproape treizeci de ani mi-e frică să mă privesc în cioburi. Curând camera
AZAntonia-Luiza ZavalicFericirea unui bisturiu
e atunci când deschide o lume și îi repară moartea. Photo source: Pinterest.
AZAntonia-Luiza ZavalicNoaptea vizibilă
Nu putem pândi nicio clipă trecerea dintre lumină și întuneric stele sângerează departe la capăt universul. Numai sufletul meu zdrobit făcut să își iubească noaptea. Photo source: blogTO
AZAntonia-Luiza ZavalicCând umblam prin frig cu o inimă jumătate
dar nimeni nu mă vedea și era așa frumos sentimentul de a-ți iubi singurătatea, de a-i croșeta mânuțe care să țină umbrela deasupra norilor defecți și sufletul tău să îl împarți ca un sandvici cald
AZAntonia-Luiza ZavalicA nu se devora niciodată pe sufletul gol
Nimeni nu îi va spune pe nume sufletului tău (nici dacă începe să ningă și ceea ce a rămas afară s-a făcut rece de un albastru sublim). Dimineața este cel mai frumos nume pe care Dumnezeu
AZAntonia-Luiza ZavalicMai mult decât dragoste
frica că vom înceta să mai fim nici măcar un fior sau un vis cu zăpadă într-un pat cald am ținut fruntea ta între palmele mele gândurile se luminau ca niște păsări atomice ce plutesc
AZAntonia-Luiza ZavalicPe străzi miroase a moarte
și nu mai există cuvinte, nici liniște, nici iertare și-n sufletele oamenilor, întunericul poartă numele fiecărei zile îngerul morții calcă peste viață în kibuțul Kfar Aza din apropierea graniței
AZAntonia-Luiza ZavalicInima mea n-o lua de la mine
ci las-o ca un semn de carte curgător când trupul meu se zbate încă să trăiască într-o colivie cu îngeri și vise albe, pe deplin lucide tămăduind Sahara sufletului meu.
AZAntonia-Luiza ZavalicDumnezeu lucrează la curățenie
pe străzile de pluș și resturi umane, salahor anonim pe șantier, Cel care a inventat taberele cu refugiați și dragostea ca formă de apărare pe linia întâi. Strânge gloanțele ce au penetrat
AZAntonia-Luiza ZavalicFiii omului
devreme am îmbătrânit și am plecat de-acasă pe pământ alb mama plânge o rugăciune pentru drum lung îmi pune cuvântul ca o pâine învelită cu grijă și încet, încet silueta ei dispare în
AZAntonia-Luiza ZavalicPoem fără mine acasă
Presari oglinzi peste tot o pleoapă vie descifrează atingerile din întuneric. Cerul își ascunde un capăt. O inimă fără oameni e ca un înger ce umblă legat cu bombe. Sufletul meu este o
AZAntonia-Luiza ZavalicRisipiri în frontul de Est
Când dispari de pe fața pământului cu tinerețea smulsă ca niște pantofi scoși din oameni, îți visezi restul vieții, copiii nenăscuți, dragostea ca un vehicul de mântuire în care n-ai să mai urci.
AZAntonia-Luiza ZavalicCopilărie cu sfinți și biciclete
Când m-am născut, mama nu mi-a spus pe nume, nici măcar un an mai târziu, nu se obișnuise cu alegerea tatălui, dar această amânare mi-a dat un nume mai frumos decât oricare altul. De la trei
AZAntonia-Luiza ZavalicVis
Mi-am lăsat părul liber. Pereții văruiți au urme de degete și resturi de gânduri triste. Ai scos fierul de călcat din priză și acum circulă pe alei despărțind oameni, umblând în cutiuțele lor
AZAntonia-Luiza ZavalicUnul dintre lucrurile mele preferate despre viață
e atunci când închid ochii. Lumea devine o renunțare. Infinitul tulburând oceanul întunecat. Ne substituim rosturile și în loc de ochii noștri închiși, o formă de visare se prinde-n viteză.
AZAntonia-Luiza ZavalicCa un rău care trece
Ultima oară când am dormit lângă tine a fost ultima oară când am trăit cu adevărat în carnea mea. Puteam vedea mai departe, unde ținuturile se desfac de oamenii lor și totul este ca o
AZAntonia-Luiza ZavalicShe real
Azi a fost o zi în care am învățat infinitul pe degete. Mi-am lăsat sufletul acasă, nimeni nu a făcut nimic cu el. Dragostea mea este un bărbat care apune odată cu soarele. Moartea mă
AZAntonia-Luiza ZavalicFoame
Înțeleg privirea de animal rupt, ce se ține de umbra stăpânului ca de o viață în care se cântă lumii despre foame. Înțeleg că întunericul îmi rămâne prea mic să pun capăt acestor oase în care
AZAntonia-Luiza ZavalicCochilie crăpată de vânt
Domnului V., un om pentru care orice zi este azi M-a strigat tăcerea omului mut sub privirile trecătorilor. Am întors capul și m-am întors din drum, i-am dat covrigul din geantă și el mi-a dat
AZAntonia-Luiza Zavalic