Poezie
Răscoala cuvintelor
1 min lectură·
Mediu
Verbul se târăște pe foaie
și admiră statuia unui punct
din el picură acțiunea
în paharul unei fraze
cu lichidul albastru băut de un cititor
lângă el un substantiv
înțeapă pielea unui adjectiv
iese din frază
și colindă dreptunghiul colii albe
cu pixul i-am desenat aripi
fluture, se smulge din rama hârtiei
și mi se așează pe ochiul drept
îl iau între degete
și-l azvârl în mintea unui nebun
se învârte în cerc printre gânduri dereglate
și i le rupe
cuvintele încătușate izbucnesc într-o răscoală
spintecă carnea intelectului
și ajung pe limbă
înoată prin salivă
și sunt expulzate afară din gură prin vorbire
levitează în aer
și se zdrobesc de zidul sunetelor
minciunii chele i-am pus perucă
și am trimis-o să-mi aducă ziare
s-a întâlnit cu un adevăr îmbrăcat într-un costum negru
și i-a furat din buzunar filozofia existențială
pe care mi-a adus-o în loc de ziare
am smuls cuvintele dintr-o frază
îmbibate cu minciună
și le-am atârnat la uscat
pe sfoara adevărului.
074.940
0

Multumesc pentru impartasirea textului si felicitari.
Marius