Armonii și anarhii

1.Prezentul este absorbit de proiecții de soluții viabile într-un viitor vid, recreat de mecanismele gândirii dinspre ceva existent înspre ceva inexistent, însă făcut probabil de dispersia dorințelor. 2.Faptele născute din lacre de acțiuni lehuze nasc un avorton de încheieri neîncepute, iar cele născute din acțiuni -elanuri volitive – străpung un orizont de încheieri printr-un început desfășurat radial spre cercul de putințe, cu centrul într-un punct pasiv de neputințe. 3.Concluzii – efecte de variante logice – îmi urcă în intelect concepte evoluând în spirale de ipoteze gnomice. 4.Sfârșitul în început pune ghilimele dezvoltării unui nou sfârșit care leagă nesfârșitul de desăvârșit printr-o axă de la neînceput la nesfârșit. Începutul în sfârșit marchează deznodământul neînceputului și desfășoară inițierea noului pe calapodul sfârșitului. 5.Din confruntarea dintre războiul lăuntric și pacea simulată a realității ,se naște omul nou care-și creează din liantul indisolubil dintre timp și spațiu infinit de lumi posibile. 6.Din divizarea armoniilor cresc puii entropiei. Din negarea principiilor ontologice se acceptă anarhia. Din evadarea din realitate cresc conexiunile utopiei. Din corelații de emulații se surpă structura existențială a omului, cu eurile luptându-se pentru puterea ce clădește monarhia ierarhizării valorilor. 7.Să ne smulgem eurile și să le dizolvăm în monade, amestecul să creeze entități orbitând în jurul erorilor omului. 8.Oamenii goi de euri și de minte cu corpul cruce clădesc sensul de infinit al vidului. 9.Monadele recreate din euri dizolvate într-un spațiu interzis gândirii, multiplică frumusețea creată din alchimia urâciunii. 10.Antiteza omului își cere fericirea rânjind hâd din ruinele osândirii.