Razvan Dragoi

Ninsoarea biciui-va o secunda
Pe calatorul vesnic insetat
Ca fulgerul ce bolta-a despicat
Zapada in lumina o afunda

Iar calatorul nu-i decat un foc
Caldura si lumina-i sunt o fata
Ce amintesc mereu ca intr-o viata
Asa incepe totul, ca un joc.

Un mic fan, fara pretentii de poet (nici macar de epigon adevarat)

Ah, de cate ori m-am intalnit cu Ana!Din fericire, nu eram io \"aiuritul ala\", eram ala la care venea sa spuna ca se sinucide iar din nou, iar din nou.Cu cat sinuciderile nu reuseau (nici macar a fi initiate), cu atat rolul meu apostolic si protector scadea.Cum auzeam ca s-a impacat cu aiuritul,imi venea mie sa ma/o sinucid si uite-asa, lantul slabiciunilor varianta horror!
Un singur paradox:scrii despre sinucideri si crime perfecte, atunci io de ce am ras?Am sa ma duc la psihiatru sa vad daca nu-s prea sadic.Sau ma sinucid, vad io:)
Un salut militaresc prusac (stiu ca daca mai fac reverente o sa fiu ajutat sa ma sinucid:))

Cum avem tehnologie
Si talente sunt, si stil
Dragi confrati de agonie
Va fac piedestal mobil

...dupa cum, foarte probabil, ne indragostim, cel putin o data, de un demon.Ingerul iubeste la nesfarsit.Omul nu.
Interesanta idee.

\"Viata este ceea ce se intampla in timp ce tu esti ocupat cu altceva\", spunea John Lennon.Multi sunt cei ce nu au averea ta.Am trait.Am inteles.m-am iertat.
Am zambit.
PS:Frumos scris!

Intre un mileniu si bataia unei singure inimi nu e -in termeni absoluti- nici o diferenta.In definitiv, realitatea nu exista decat pentru cei care ii acorda importanta.
Mi-a placut ideea ta,inclusiv cea sugerata:intunericul -absenta luminii- opreste timpul.Acum am inteles de ce un coleg a tradus din engleza (si-am ras atunci, in ignoranta mea):\"the clock is against the wall\" prin \"ceasul e-mpotriva peretelui.Acum inteleg:)
PS:Misto text!

Ceea ce mi se pare ciudat e ca unii vor sa puna lacat \"la debaraua cu vise\", in timp ce altii cauta un speraclu cu care sa o deschida...
PS:da,eu sunt

:)Poi dependenta deja a dat!
Mie mi se pare ca e genial,fiindca in cuvinte putine si fara dantelarii inutile,textul arunca cititorul intr-o stare la care nu s-a gandit si il arunca oarecum ca la judo, adica de nu se vede.Nu prea stie el ce l-a lovit, dar starea este excelenta (ok, asta nu mai semana deloc cu artele martiale).Si-uite-asa,melcului din mine ii flutura pupilele,carnivorul isi priveste ciudat muza lauza,iar erbivorul rumega texte...

Salut,
Poate ca ne uitam in alta parte.Poate adevarata functionalitate a omului este aceea de a sustine cu toata fiinta sa Lumina. Si e, intr-adevar, o sarcina colectiva, data speciei si nu individului.
Poate.

Candva,pe cand nu eram decat un licurici, am cunoscut singurul nufar plutind pe luciul unicului lac de pe suprafata intunecata a lunii...
Admirabil poem!
Te salut!

Nu uitam sa ne jucam pentru ca imbatranim, ci imbatranim pentru ca uitam sa ne jucam -nu mai stiu cine spunea asta, da\' mare adevar grait-a!Sandel e super-calificat pentru varsta lui, dar tocmai asta e jocul.Cred ca trebuia cineva sa mai taie din ifosele adultilor, spuse copilul din mine. Bravo!

Manelele se vor a fi o dezvaluire apriorica a interculturalitatii in creuzetul post-migrator fecund intru metamorfozarea aspectelor semiotice marginale ale socialului,cu precadere in sustinerea contrafortilor spirituali ce se sustrag aparent analizei cauzale, intr-o splendida pseudo-toleranta morala, inapta a se substitui caracteristicilor sonore polifonice ale minoritatilor conlocuitoare,amin!
...no, acuma incercati sa explicati unor manelisti cum e cu Beethoven, Vivaldi, Bach, The Doors sau Pink Floyd. O sa sune cam tot asa.
Ce vreau sa spun e simplu: cei care asculta manele vor asculta pana cand apare altceva care sa le potoleasca setea muzicala.Aia care nu (aici intru si eu), n-o sa asculte indiferent cati Guti, Minuni, Salami (salamuri?) mai apar.
Teama n-am.Ura n-am.Furie n-am.Invidie n-am.Din pacate, doar urechi am, oooof, timpanu\' meeeu!

Epigrama-i o placere
Izvorata din durere
Numai prostul cand citeste
Se-ncrunta si nu zambeste

De-as fi fost si io poet
Poate nu mancam confratii
Ca intram in fibrilatii
De-as fi fost si io poet

De-as fi fost si io poet
Sa fiu trestie cu ganduri
Ma citeau toti printre randuri
De-as fi fost si io poet

De-as fi fost si io poet
Poate ca eram flamand
De estetic si de gand
De-as fi fost si io poet

Dar asa, mai scriu in proza
Cate-un rand incet-incet
Nu e viata mea chiar roza:
As fi vrut sa fiu poet!

PS:Am intalnit poeti si intr-adevar toti erau \"flamanzi de-i batea vantul\".