Ceasul

S-a miscat ceasul din perete...sau poate peretele. Ceasul probabil a stat pe loc, asa cum sta de vreo cateva zile. Nu ma judecati, am uitat sa-l intorc. Imi place ca a ramas oprit la 7. Si am preferat intotdeauna cifra 7 oricarei alte cifre. Daca eu vreau sa opresc timpul la 7, il opresc. Peretele n-are decat sa se miste. Nu-mi va misca timpul, ca doar e al meu. Uneori ma incapatanez prea insistent sa opresc timpul. Dar nu dureaza decat vreo cateva ore sa-mi dau seama ca am nevoie de timp sa-mi cronometrez respiratia. Inventia asta m-a cam enervat de cum am invatat sa o descifrez. Cifrele imi masurau viata. Si parca, cand am citit pentru prima oara ceasul, am banuit ca la un moment dat se va opri si pentru mine. Si m-am prefacut ca-l pot opri cand vreau eu...asa..., sa se miste doar peretele, ca eu raman pe loc. Insist cu vehementa sa-l opresc si sa-l pornesc cand vreau eu. E dreptul meu, cand mi-e bine sa ma opresc si sa plutesc langa cifra 7. Poate n-ar fi trebuit sa invat deloc sa citesc ceasul de pe perete. Uneori se incapataneaza sa nu se opreasca atunci cand vreau eu, si atunci sting lumina. Dar il aud, imi cresteaza auzul ticaind groaznic si trecand de cifra 7. Si atunci adorm...si ma trezesc din nou la cifra 7.