Poezie
Fir intins
1 min lectură·
Mediu
Nici nu stiam
cum sa ma rog
la cer,
la ochii de artar
ai lumii alb hotar.
Nici nu credeam
sa invat
cum norii suspina,
de ce-i luna plina,
si care e dorinta soarelui.
Nici nu doream
sa stiu
cum se nasc monstrii
prin vocea ratiunii
si de ce,
o data un gand nascut
nu mai moare.
Nici nu m-am nascut
sa intreb
sau sa aflu
de ce traiesc.
Nici n-am sa mor
descoperind
ca drumul meu spre iad
a fost intentionat.
M-am nascut
si-am sa mor.
Atat.
014114
0
te-ai oprit o clipa..nod in poezie. aici.langa noi.
si-apoi? ce va fi sa vie..calatori osteniti..ne e sete..si intindem drumuri...intersectii netede..
suntem, gabrielle. doar suntem.