Călător străin

Incep si cred ca ne intoarcem
de unde am fugit, curand,
ca nu avem cum ne desface
de patimi rele, care rad
de suferinta din tacere,
care doar da, nimic cerand.

Viața ca un fel de joc, printre cele fără călăuză, peste prăpăstii, prin foc. Străin prin munți, înscris uneori pe coapstii. Interesantă ideaa, bine susținută. Ultimele strofe sunt mult mai bien construite și ca ritm și ac formă și ca rimă, și trăire.
În prima strofă acel \"Prin iarba ce-împrejuru-ți îți dă foc.\" rupe melodia complet. Ar suna fain \"prin iarba ce-mprejur azi îți dă foc\", eventual, fiindcă ți-îți nu mai este necesar, iar dacă ai pus cratimă între ce și împrejur, atunci e-î, iar împiedică recitarea.
În a doua strofă am văzut acest \"ți\" curgând bien alături de alte cuvinte alese: \"șoapte-ți prinzi\", \"Cuminecare-ți afli\".

Ultima strofă o decupez întreagă, e cea mai reușită din tot ansamblul și eu de obicei păstrez în minte ce este frumos. Din ea las ca titlu al comentariului al doilea vers.

Ela

Lory,

eu m-am gândit la alt titlu - un călător străin . ce zici?

o călătorie prin paginile vechi, prin trecutul scris...

Madim

D-le Enache, multumiri pt. consecventa dvs. in a citi textele mele.
cu pretuire - Lory

Ok, Ela, daca zici ca suna mai bine:), o facem, multumesc de trecere.
drag - Lory

Madim, totdeauna am probleme cu titlurile, e binevenit ajutorul tau. Multam fain de tot:)
drag - Lory

\"Așa începe totul, ca un joc\"
În jocul ei
că vrei nu vrei
Viața te arde oricum
\"Ce nu-ți acceptă nici un fel de scuză\"
poate doar Dumnezeu ti-e calauză
..
\"un călător străin prin munți
Ninsori te biciuiesc de prin unghere
Dar înăuntrul tău secunda-ți cere
De la un cap la altul să faci punți.\"
viata te arde oricum si lasă în urma ei cenusa..ce bine calatorule străin ca poti sa incalzesti mai multe suflete la cenusa ta caldă

Nimic si nimeni nu-ti e calauza
(Lory Cristea)

\"sa ma aiba calauza
ma ofer\", vlajganu-mi zice
\"dar terenul nu-i propice
fiindca mereu ma refuza!\"

Chiar dacă totul este ca un joc,
Iar călăuză-ți este Dumnezeu,
În drumul aspru-al carelor de foc,
Și tu poți fi și poate voi fi eu.

În zile ce renasc cu mii de fraze,
Ciorchini de vorbe rămîn nerostite,
Se duc în largul căilor barcaze,
Cu legănarea zilelor mințite.

Trecut-prezent, cioplit între vitralii
De caravane întețind nisipuri,
Armate de strigoi la funeralii,
Plutoane de geniști vînzînd chibrituri.

Ești ca o călătoare printre frunți,
Ninsori ca de cenușă-ți ia vederea,
Iar inlăuntrul tău, bastarzi flămînzi,
Îți readuce timpul și puterea.

Erikutza, esti oricand binevenita sa te incalzesti la flacara din sufletul meu.

Nea Mitica, te iau bucuroasa drept calauza pe drumul epigramelor:)

Florr, multumesc pentru versuri si pentru ganduri.
cu drag de voi - Lory

Ninsoarea biciui-va o secunda
Pe calatorul vesnic insetat
Ca fulgerul ce bolta-a despicat
Zapada in lumina o afunda

Iar calatorul nu-i decat un foc
Caldura si lumina-i sunt o fata
Ce amintesc mereu ca intr-o viata
Asa incepe totul, ca un joc.

Un mic fan, fara pretentii de poet (nici macar de epigon adevarat)

Mă bucură că a fost ales acest titlu propus de Madim și că ți-a folosit remarca mea, corectează doar \"ce-împrejurur\", vers 4, strofa 1.

Razvan, multumesc de trecere si versuri:)... esti modest :P

Ela, nu am refuzat niciodata un sfat, sau chiar o critica, va multumesc:)
drag - Lory

nici eu nu stiam ce inseamnä COPASTIE dar iatä cä acum stiu:
\"bordurä de lemn sau de metal montatä la partea superioarä a parapetului sau a balustradei bordajelor unei nave\"... maicä-mea!...mä minunez de usurinta cu care te misti prin meandrele limbii romane si asta la o varstä atat de fragedä si unde mai pui cä in termenii acestia de specialitate te simti ca la tine acasä de parcä ai scoborä din generatii de constructori de coräbii iar nu din acelea de räzeshi mandrii si cärbunari...jos phäläria...mai trec mai fur mai invät...