Razvan Dragoi

Arhipelagul singuraticilor e intotdeauna limitat de ignoranta si egoismul altora.Nevoia de siguranta si nevoia de libertate se combina inteligent in ce scrii tu.Doar ca e o adevarata declaratie de razboi la adresa mediocritatii in general; iar mediocritatea pare sa aiba resurse infinite, din pacate.

Interesanta ideea unui \"Deo ludens\".Dumnezeu are, cu siguranta, simtul umorului.Totusi, in cazul in care incepea sa joace elasticul peste noi, am convingerea ca nu mai eram pe aici de multisor.
Cum ar fi lumea daca Dumnezeu ar incepe cu adevarat a se juca-that is the question!Si nu stiu daca vrem cu adevarat sa aflam raspunsul.

Convingator textul!Are nerv, are forta, vigoarea necesara pentru a izbi cumva cu fiecare cuvant.E un fel de manifest al necredintei.
Desi eu sunt un \"believer\" chiar daca nu mai e la moda, textul tau mi-a placut mult.
PS-(offtopic):Te-am recunoscut, \"Abica\"-parca asa iti ziceau colegii de la newsletter?

Americanii vin doi-trei
In nici un caz cu miile
Prin baza cautand femei-
Toate agente KGB.

Cand eram mic -si, Doamne-cat e de atunci!- mi se spunea Razvan-nazdravan...
Imi vin in cap cuvintele cuiva mult mai intelept decat mine care zicea cam asa:Ferice de tine, Tomo, ca ai vazut si ai crezut, dar mai fericiti sunt cei care n-au vazut si au crezut.\"

In primul rand multumesc frumos!
In al doilea rand, daca ma primesti, eu vin cu colinda:))

Diana,
Multumesc frumos de apreciere
!E bine, nu-i asa, din cand in cand macar sa ne-amintim de copilarie....o, tempora!

Crina,
Sar\'na, ca de obicei!M-am tot gandit ce inseamna CISAI pana am avut revelatia a ceea ce ai scris mai sus>M-am gandit c-o fi o questie de-aia de mirc, gen lol, aslpls sau brb:))
Multumesc frumos!

...e ca vremurile astea, in care toata lumea era suspecta de ceva, in care un denunt putea schimba o viata si in care copiii desenau porumbei, au fost incredibil de reale.Eu -care sunt recolta \'74- le-am trait, in parte.
Bine de tine ca nu, chiar daca ai ratat un joc cu trenuletul rosu...:))

E prima oara cand \"nesimtirea\" (:)) ma bucura.
Si tocmai cand vroiam sa sterg \"Clisiada\"....Iata un semn de la Allah cel milostiv si atotputernic...
Multzam fain!

\"...te împiedici de mine când atentez la clișee
și zbor orbește pe sus, pe jos si-n spatele ușilor închise oftez
când bat la porțile tale și înjur... \"
O metoda neorthodoxa de a forta deschiderea usilor sufletesti, in spatele careia se afla o tristete inca nesublimata si -ca atare-autodevoranta.
\"cateodată te privesc și găsesc găuri în nimic\" -sentimentul pe care l-am incerca aici a fost unul amestecat, e vorba de caderea unei lumi sau e vorba de o realitate care se da de-o parte sa faca loc alteia, increata, dar mantuitoare?
\"câteodată sunt doar înfiorător de banală dar tu nu știi\" -e limpede, o coarda sufleteasca nu e inca rupta, dar e avariata si nu mai suna bine.E un vers al revoltei, un fel de implorare a permisiunii de a fi tu insuti, asa l-am perceput eu, cel putin.

Mi-am amintit de scena din Fight Club in care personajul isi arunca in aer la propriu apartamentul, care continea toate lucrurile scumpe, rafinate, de ultima ora, indispensabile....de care nimeni nu are intr-adevar nevoie!
Libertatea suprema e,poate, aceea de a muri asa cum vrei tu.
Remarcabila perspectiva din care pui problema!

Multumesc mult!
Am fost intotdeauna de parere ca -data ce nu mai suntem copii-pierdem mai mult decat castigam.Castigam cu siguranta, dar pierdem unele lucruri sublime.Altminteri m-ai prins, autoironia e mereu a adultului camuflat undeva intr-un plan secundar.

Exista un spatiu care nu este nici veghe, dar nu e inca nici visare,in care contururile,formele si sentimentele sunt sovaielnice,lucrurile serioase isi permit sa glumeasca,iar cele indeobste luate in ras isi iau,resemnate, ragazul sa taca.
Touché!Ai atins o coarda sensibila a memoriei mele cu acest poem despre vara indiana.Iar pentru asta iti multumesc.

Am stiut eu ca textul asta nu te va lasa indiferenta, aveam indicii: fado, Doors...trebuia sa fie undeva si tangoul.
Da, tangoul este, inevitabil, un dans interior, o experienta personala, ceea ce vad ceilalti e doar partea exterioara,prelucrata. Sarja mea de cavalerie de la inceput este, inevitabil, o trimitere la tango ca arhetip,nu ca experienta personla (el este o asa cum spui, prin excelenta, dar undeva trebuia sa incep:))
Cand am spus ca \"aici se nasc limite\" gandeam teritorial. Aici poti,acum iti dau voie, acum stai!Tangoul e un dans cu taceri si nu poate fi inteles decat de aceia care ii inteleg si-i asculta atent tacerile.Exista un moment -abia perceptibil- cand dansatorii stau.O clipa.Atunci se discuta, de fapt, despre forta.Nu stiu de ce, ma duce cu gandul la Buddha, vorbind despre momentul iluminarii:\"intre cel care cauta si cel care a gasit nu mai exista nici o legatura\".Tangoul pare a fi exact secunda care desparte cautatorul de gasitor.Poate iar sarjez.
In tango, te-as completa cu alta expresie (tot patetica) trebuie sa fii totul.
Da, a fost un oarecare curaj sa scriu despre tango, din doua motive:
a)ma adresam membrilor rezistentei culturale si -asa cum am banuit-subiectul e unul de suflet, deci daca ratam,as fi fost ucis cu pietre (mai mult sau mai putin metaforic)
b)guilty as charged, your honour!-si mie imi e la suflet tangoul
Hai ca doar ce s-au mai scris doua articole cu scuza (jalnica:)) de a fi comentarii....
Dincolo de cuvenita multumire pe care (iar) ti-o datorez, am si eu una:aceea de a fi scris despre un subiect pe gustul tau.

Multumesc frumos de apreciere!

Crina,
Asa este, in dans e un joc mai mult sau mai putin subtil al dominarii.Ca toate relatiile sunt lupte...aici nu sunt absolut sigur, poate depinde de forta vitala a relatiei.Multumesc

Nancy,
Haristo!

Elena,
Sigur nu ai de ce sa fii invidioasa.Nu pe mine,cel putin.Multumesc mult!

...si atunci ce mai faci prin Romania, cu capitala ei, Budapesta (sau Bratislava?oricum,parca e cu \"b\"), situata exact pe malurile Bosforului? Bine, glumesc,pentru ca si io am plecat prin cele pardalnice de tari capitaliste -extraordinar de vamuit, pana-n maduva oaselor!-si tot aici m-am intors.Fraza cu:\"Pe scurt, am recunoscut că am făcut ce n-am făcut și că data viitoare n-o să mai fac ceea ce n-am făcut.\" m-a dat pe spate.Super-misto:sarcasm, umor cat cuprinde,te citesc pe nerasuflate. Bravo!

As putea sa pun pariu ca ai o relatie speciala cu poezia-as pierde?Ma bazez pe sensibilitatea ta specific poetica si pe atentia speciala la detalii.Esti un psiholog... periculos de bun!:)Textul e delicios.

...la Monaco si-surprinzator-am o amintire placuta cu tiganii nostri.Da,da, placuta.Cantau la Cafe de Paris, langa Grand Casino.Cand au auzit ca suntem din Romania, ne-au cantat \"Ciocarlia\" Gratis.Salariul nostru pe 4 reincarnari era bacsisul lor pe o saptamana de cantat acolo.Io i-as fi spus de unde sunt.Vorba ta:Hai, Romania!
PS:Ma abonez la pagina ta!

Cu adevarat, faci lucrurile banale (aparent banale, de fapt) sa sune interesant.Propun infiintarea stiintei numite \"georgistica\", al carei obiect sa fie masurarea rezistentei prieteniei in timp.
La Multi Ani, Xena!