Crema de paradisiac lubrifiaza un stalp,
Puternic el se crede acum picamer,
Si isi inalta fiii diformi spre cer,
Un grup de antiperete surade glasului lacrimogen,
Provoaca indigestie parfumului
Iara te-ai ratacit subit,
Grilajul s-a pornit,
Zburata-i iar printre vechi lunci,
De unde zburda aberatii si colinda prunci,
Ai uitat bicicleta? Nu, doar mersul pe ea...
Si ai intrat in camere
Cosciugul din al fierului cald murmur,
Ce maner are de aur pur
Sta-n continuare inclestat si-nchis
Desi pe el o lumanare s-a aprins.
Inauntru-i o fecioara
Ce-avea sfanta misiune
Din plastic
Intr-un afis ce pare de postav
Un sir de nume imi surade grav, sau brav
Pe scanduri ce par crescute langa niste gauri
Intre peretii unde joaca arahnide carti
Intr-un ecou etern ce propaga-un
În câmp a răsărit o păpădie
O chinuie cam aprig vântul indârjit
Și un stejar închide ochii decojit
Cu crengile împreunate nerăbdător
Din plainurile americane o tornadă
Joacă un șah și nu
Gândul își face o injecție cu kerosen
Si lasă-n urmă neajutoratul tren
O lume-n întregime depinde de un Zid
O piramidă ruptă-n varf, cu mult mai importantă ca un partid
Chintesența omului de
Reîmprospătat sorb lacrimi și suspine
Îmbărbătat cu intrigi și minciuni
Admir stupefiat banalul negru-ntruchipat
Și-ajung bufon de curte-n principat
O reverie-mi spune elevat c-ating idealul
Un cling ușor cam sacadat în miocardul cel striat
Un vânt familiar cam temperat ce strigă seara îmbrăcat
În strai mucegăit de sărbătoare
Bulversat că nu mai doare
Un zâmbet tâmp prin rid apare
Diogene
Îmi pun atent o pernă pe scaunul electric,
Privesc stupid în jur și respir un smog eclectic,
Cravata roșie o pun în cui și afișez steluțe unite într-un cerc
Vicios, un ștreang se
Tu, unei lumi, ca praful de rulment,
Incercand sa urmezi un itinerar dement,
Prin umbre cu suflet dulce de ciment,
Ai ratacit boem in miezul realitatii noastre,
Din sanul parfumat al unei
RR