Poezie
Din entuziasmul nebuniei bine crescute
1 min lectură·
Mediu
Un cling ușor cam sacadat în miocardul cel striat
Un vânt familiar cam temperat ce strigă seara îmbrăcat
În strai mucegăit de sărbătoare
Bulversat că nu mai doare
Un zâmbet tâmp prin rid apare
Vulcan purtat de îngeri în scoarța sufletului maestru
Al montagne-rousseului vădit terestru
În timp ce gândul adoptă un buiestru
Te simti stăpân pe-al tău destin și cel universal
Ai devenit un nobil, pornind de la hamal
Ce resemnat căra poveri de griji si suferințe
Acum poți fi artizanul împlinirii de dorințe
Ai tras aer în piept fără să te ia curentul
Acum ești fericit și savurezi momentul
Ce durează o eternitate atunci când îl trăiești
Jubilezi, ești radiant, căci ai descoperit că esti.
012.793
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 117
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Răzvan Andrei Antonescu Rogoz. “Din entuziasmul nebuniei bine crescute.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/razvan-andrei-antonescu-rogoz/poezie/69825/din-entuziasmul-nebuniei-bine-crescuteComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Ai grija cu \"ai devenit\";gandeste-te de exemplu cum ar suna cuvantul \"simbolizeaza\" intr-o poezie de Blaga.
Apoi versurile:
\"Ai tras aer în piept fără să te ia curentul
Acum ești fericit și savurezi momentul\"
Aici nu se intampla nimic, e un repaus in poezia ta care nu duce nicaieri si nu spune ceva prea deosebit.Cititorul poate crede ca ai o reticenta-n ceea ce priveste exprimarea sentimentelor si in ciuda acestei imposibilitati decazi in randuri adolescentine prea cotidiene.
Eu te-as sfatui sa iei ultimul vers si sa construiesti o alta poezie pe baza sa, ar iesi ceva frumos.