Poezie
Păpădia
1 min lectură·
Mediu
În câmp a răsărit o păpădie
O chinuie cam aprig vântul indârjit
Și un stejar închide ochii decojit
Cu crengile împreunate nerăbdător
Din plainurile americane o tornadă
Joacă un șah și nu poate s-o bată
Un mat clar difamant se întrezărește-n zare
Tornada-și ia o locuință și-o mașina și pleacă la plimbare
O noua eră se aproprie, de glaciațiune,
Dar păpădia rămane-nfiptă in pământ, fără reprehensiune
Printre mamuți ea trece neobservată
Și-n rădăcini găsește căldura ce-i oferă viață,
Privește din vitraliu ce s-a mai scumpit in piață
Era s-a terminat, vine din cosmos un extraterestru,
Culege păpădia și-o duce-n satelitul ancestral
Modesta păpădie și-a respectat destinul în final.
012.565
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 108
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Răzvan Andrei Antonescu Rogoz. “Păpădia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/razvan-andrei-antonescu-rogoz/poezie/69991/papadiaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Iar acum ma gandesc la vechile tragedii grecesti, numai ca aici e prezenta doar ideea de fatum.Spune-mi daca gresesc.
Chiar mi-a placut cum ai rezumat traseul papadiei...Evolutia(sau involutia) pe acest pamant de atunci pana acum...