la Medeleni

Azi sunt in pauza de inspiratie asa ca aduc un text de tinerete care la vremea lui nu a adunat nici vizionari nici comentarii.

mie imi suna a cantec de leagan...si-mi place pentru ca eu am nostalgia dulcetii ascunse

Delicioasa perluta ta. Stiu ca nu-i frumos dar imi ling degetele si visez si la serbeturi cu apa rece.

Domnu Nexus... am înțeles aluzia... te așteptăm cu votcă, cu bere, cu ciorbă de burtă.... și cu dulceață.....
Trebuia și desert.... :)

Nexus,

e genul de poezie care se cere sa fie mai luuuung. Fiindca e spumos.
Si inca ceva, subscriu la ceea ce ti-a scris Rostas la "vidul".

Amintire din casa bunicilor... Mai lipseste doar paharul cu apa rece de la fantana. Baut pe nerasuflate, asa cum se scrie si poezia ta, ea pe sine.

Simpatică poezioara. Încearcă sa schimbi rimele ultimelor patru versuri și să mai adaugi un i la primul:)

Ceva se intampla pe aici... Tocmai cand recitesc a mia oara, cautand bucuria copilariei si melancolia vietii de far' de grija, regasesc Medelenii intr-o poezie aici... ca un nou umar in pasii mei spre regasire.:)

E draguta, insa de ce n-ai continuat-o? Tu ai forta asta, incearca sa o continui, cred ca ar da mai bine, asa cum mai spunea cineva. Si mai ales daca ai gasit acest titlu, poti sa dezvolti putin. Ultima poezie mi se pare prea trista in adevarul ei. Voi reveni.







P. S.
Iti multumesc, chiar asa ma simteam, un Stejar (imi gresisera aia la buletin "r-ul" final, iar "Delii" sunt invingatorii), glumesc, insa copacul s-a cam scuturat din temelii. Incerc sa-i ridic coroana, sa nu ucid atat de timpuriu acei doi copii, care sunt personaje reale, si inocente, dupa cum bine spunea cineva. Iti multumesc mult pentru incurajare!

Starea de gratie-a copilariei, a primului sarut furat in casuta din copac, a dulceturilor frumos rinduite si incondeiate de scrisul albastru al bunicii, eeeh jupine, frumos iti sade sa ne lasi in mijlocul gindului, asa, agatati de-un piciorus?