Dor

merge pana la "si doare", si de la "ca nu pot sa mai cred..." care e misto de final. interesante imagini in prima parte. parca am observat o neconcordanta de timpi: totul e la prezent, mai putin "satele gemeau" (doar daca nu e cu intentie). "clopote mute" - destul de cliseistic. mai misto ar fi doar "clopote obosite de atata arama".

Nexusule,

nu ma citesti, nu te citesc!

:-)))

Cred că era loc și de mai bine, dar văzînd acolo, sus, o dedicație mi-am dat seama că probabil a fost scrisă direct în fereastră și mai presus decît forma, ai urmărit să creezi o stare. Și ai creat-o, chiar dacă, putin forțat.

si mie mi-e dor...uite ca eu nu ma gandisem la forma asta de manifestare...prea mult soare m-a batut in cat...

Nexus, ieri dupa ce ai scos "part time"-ul (vidul) acela, iti mai scrisesem ceva, dar n-a mai aparut.
Spuneam cam asa. Ca e o poezie mai buna ca tot ciclul "Povestiri din casa ceasului". Chiar asa.
Si mai spuneam ca nu-mi place titlul din cauza articulatiei. De ce nu "vid"?
Cat priveste poemul de fata, nu stiu care imi este meritul pentru atata consideratie. Atata onoare. Caci e o onoare sa primesti dedicatii. Eu sunt o persoana care deranjeaza pe cei din jur, uneori atunci cand se asteapta mai putin,(Degeaba, de exemplu, sau Andia, Pan si altii) si nu pot fi altcumva decat consecvent cu ceea ce cred si gandesc (cu exceptii ca la toata lumea).
Nu sunt ranchiunos si nici razbunator (cu unele exceptii din nou) dar nici nu ma abtin sa nu fac "praf" un text daca nu-mi place si aici e pur subiectivism! Si cu tine am fost subiectiv dar la sensul bun din punctul meu de vedere.
Ceea ce ma deranjeaza e cu totul altceva. In momentul cand cineva se poarta curtenitor si prietenos cu mine mi se cam taie "avantul" de criticat. Iti spun de ce. Ca nu e nimeni caruia sa-i faca placere o critica negativa. Caci fiecare pune ceva din sufletul sau in ceea ce creaza si e firesc sa fie asa. Iar eu cand lecturez un text, mai intai masor cantitatea de suflet care o asterne acolo, dezvelita, dezgolita mie, cititorului. Mai sunt si alte criterii dupa care judec textele. Toate subiective. Valoarea artistica, ar fi sa zicem, ceea ce caut in al doilea rand. Si apoi spiritul, ideea, rationamentul. Dar ma repet, judec subiectiv pentru ca imi lipsesc niste repere de profesionist.
Lucruri pe care nu le mai pot recupera.
Zau daca mai stiu care e ideea acestui comentariu. Pornisem cu ceva la atac dar am pierdut suflul incercand sa dau niste explicatii prostesti.

A doua oara incerc sa-i scriu lui Nexus si mi se pierde comentariu. Nu mai am suflu sa ma repet.

Sunt primul care strig si eu dupa cenzori.

Mi-a stat inima cind am vazut comentariul tau Costele ca am crezut ca zici la nenea cenzorii sa mi scoata poezioara.

Dar m-ai convins sa scriu romaneste sa stii.

Domnule Costel, esti dator vandut!:) Un sfat: inainte de a "Trimite" copiaza comentariul.

Draga Nexus,

eu am observat o mare cantitate de suflet care transpare din ceea ce scrii. Apoi, o capacitate de a sintetiza, o tehnica bunicica, imagini foarte interesante si expresive (vorbesc acum la modul general) o tematica variata, sensibilitate si forta uneori. Asa cum vad intr-un comentariu mai sus, spun si eu, intr-un text literar, o poezie, mai ales, gasesti mai mult sau mai putin subiectiv, valoarea, atunci cand reuseste sa transmita. Spirit, sentiment si tehnica. Trebuie sa existe un echilibru intre ele, daca una dintre ele predomina, atunci ai doar o anumita categorie de cititori, atunci cand le impletesti pe toate trei intr-o poezie esti foarte aproape de poezia careia nimeni nu poate sa-i spuna: nu. Ca autor, tu esti Dumnezeul textului tau, cititorul pe tine te simte atunci cand vibreaza alaturi de poezia ta. Orice tip de disimulare voita se simte si e taxata de cititor. (Nu poate fi vorba in cazul tau). Se pot spune foarte multe despre receptarea unui text literar.
Exista si "detasarea" ca tehnica, si e binevenita, insa daca ea se naste tot din "sentiment", empatia cititorului e garantata.
Acest stil te prinde foarte bine!
Imi cer scuze ca am intervenit cu aceste generalitati care se cam indeparteaza de felul in care trebuia sa comentez poezia, insa m-a incitat comentariul de sus.

observasem si eu ca te cam inmuiasera poeziile de pe site in ultima vreme. ma bucur sa iti aud glasciorul si subscriu celor scrise.

mersi pentru deranj!