Poezie
Vidul
tristetilor lui Anton
1 min lectură·
Mediu
Nu cred ca imi mai amintesc
daca ma cheama cu litera mare
daca imi vad numarul de pe spate
sau daca alerg in picioare sau sezind
am inceput rezerva si ma pomenesc titular
staroste de parcela
impiegat de miscare
credincios la seral
funicular derizoriu intre
alfa si omega neputintelor
promise si atit de bine ordonate in axe
traim pe scara
traim pe scara interioara
a caselor noastre parasite
pe plansete
pe banci in parc
pe banci de liceu sau
avortate cu andreaua si tinute
in borcane fara capac
intre magiun , zacusca
si ratia legala a dragostei de simbataseara
0104.385
0

Atat de ...rascolitor, da, asta e cuvantul!
Nu cred ca imi mai amintesc
daca ma cheama cu litera mare
daca imi vad numarul de pe spate
Parca ai da o noua forma lumii, versurile astea mi se par atat de...Picasso, Dali, un amalgam de ceva indefinit, parca ai intoarce toate principiile, toate conceptiile cu susul in jos, parca ai aduce la mii de ani de stiinta o anti-teza logica, verosimila...Sunt marcata...Nu mai am cuvinte...