Radu Sorin Danut

lumea este o cutie în formă de inimă inima mea mărginită. de carne, de sânge și de cuvinte de gura ta și de noi. inima-mi veghea ca un vis care acoperă liniștea din noi.

Motto: [rugăciune] în anul de grație 2011 am ajuns să măsurăm pâinea cum se măsoară pământul la ecuator și poli tatăl nostru, ne mai ții minte? (Anton Jurebie) Iată chipul de miriște unde

Motto: Sufletul tău și sufletul meu atotputernic sprijin [sophie polansky] pe acest cord deschis trăiesc cu temerile mele iar mama mi-a amenajat sufrageria a cumpărat o vază

Motto: fie Iubirea în noi să înceapă [Daniel Turcea - Epifania, III] ne sărutăm pe sub ștreașina serii și vară și toamnă de iubire îmi vorbești știm că așa ceva nu există. doar trup

Motto: ...Am murit într-o zi de toamnă, m-am veștejit și m-am uscat și am căzut de pe stâncă, la fel cum cade frunza din copac, când se usucă... La primăvară sper că o să înmuguresc iarăși.

hai să definim culorile, spune-mi copile ce nuanțe ascund visele ce culoare au lacrimile?

într-o dimineață banală mobilam camera cu umbre un pat pentru vis o icoană care să-l vegheze o fereastră deschisă pentru celălalt îmi lăsam haina în cuier ca și cum aș rămâne pentru

toamnă crudă. acoperă cu frunzele tale trupul gol noi suntem din altă iarnă unde lumina nu cade octogonal în noi radiind dinlăuntru. toamnă, vino și pleacă frunzele tale moarte de un

ca o gură străină și mută se deschide orașul gata să înghită deopotrivă oameni și vise. pe strada cu nume ușor de ținut minte - urma copilului din mine. orașul meu plin de lalele și de

Inima cu nr 38 devine grea Casa din mine este înclinată Ușa mare de la intrare se face verde Magia se lasă încet peste somnul adânc Numai știu Dacă sunt viu sau prezent Copilul

Dragă prietene, energia unei flori este de-ajuns să spargă o rocă... știi și tu că asta nu e o poveste nu am nevoie de fluvii de tutun nici inpirație de absint nici cafele cu gust de