În drum spre casă...

Uite, Sorin, că din joacă, din glumă ai început și tu să scrii poezie. Și nu e rău deloc pentru un începător. În primul vers ne \"servești\" - ca un ninja - o imagine care ne aruncă în acel spațiu al cotidianului, banalului, pentru ca apoi să uimești. Condiția poetului-fotograf este în poemul tău autobiografie și pretext, în același timp, pentru a vorbi despre o lume: poet \"al orelor pierdute din mers,/ al zâmbetelor goale\". \"Desacralizarea\" marchează atât privitorul cât și ceea ce este privit, de aceea omul-fotograf (de fapt, omul artist) încearcă prin arta sa un act compensatoriu: pune (un) suflet (\"în plus\") acolo unde crede că lipsește. Felicitări!

Alex. M.