oda pentru parinti

prima steluță unui prieten, dar nu pentru prietenia sa; pentru aceasta, i-aș oferi mult mai multe steluțe! Din câte am citit și reținut, acest text mi se pare cel mai reușit. Poate mă înșel, cine știe.
Revenind însă la Odă... Are căldură, fără să fie patetic; are curajul de "a pune pe tavă" o parte din sufletul său, referindu-se la ceva general uman și binecunoscut; redă în mod fericit epoca în care au trăit părinții noștri; dar mai ales, are imagini inedite, care să pună discursul pe verticală, într-o altfel de raportare:
" (...) lumina
dă să spargă pereții
bine-crescuți de părinți"

"ferestre așa de mari
ce dau spre locuri
(...)
mai ales in-vizibile.

"copilărie
îngălbenită de atâta sinceritate".

Dacă ar fi să reproșez ceva, m-aș referi la titlu; știu că Sorin Dănuț Radu e conștient de asemănarea cu renumita "Odă pentru părinți" și s-a încăpățânat să păstreze titlul, dar cred că asta îi poate ține la distanță pe unii cititori, care vor zice: încă unul scrie despre părinți. Dacă vor trece de această primă impresie și vor citi poemul său, vor avea de câștigat!
De asemenea, multe steluțe îi ofer cu această ocazie și prin felul în care face poezie prin fotografiile sale. Dar asta e altă poveste.

Cu prietenie, Alex.