casa cu nr 38 (I)
Inima cu nr 38 devine grea Casa din mine este înclinată Ușa mare de la intrare se face verde Magia se lasă încet peste somnul adânc Numai știu Dacă sunt viu sau prezent Copilul
RDRadu Sorin DanutNostalgia
ai grijă de mâinile tale sunt fragile ca inima ca sufletul cândva erau lungi până la cer într-o zi de vară lungă timpul era subțire precum aerul mâinile atingeau cerul întâlneau mâinile
RDRadu Sorin Danuttacerea
de unde atâta tăcere? și ploaia face zgomot când curge pe obraji mai ales pe interior îmi amintesc și acum ziua când am auzit eram copil și pereții liceului mă apăsau de atâta
RDRadu Sorin Danutcopacul
când se termină totul... zboară sufletul liber ca un fluture sau rămâne prizonier trupului rătăcit în lume? apără Doamne vindecă Doamne sufletul cel pierdut din pământul dulce ai grijă
RDRadu Sorin Danutlily
... o senzație ciudată trăiesc visul unui alt vis mintea unei alte minți inima altei inimii sucit, necitită, nedeslușită acel parfum ca în copilărie în acea seară de aprilie eu
RDRadu Sorin Danut***
prieten drag te-am visat ast-noapte erai atât de real și de viu nici nu realizez pământul dulce te acoperă deja de trei luni...
RDRadu Sorin DanutAxioma durerii IV
timpul, ca un vis de noapte, nu ne mai aparține, nu este al nostru... nici vocea, nici gândurile. [doar] lacrima și tot tărâmul ei... dacă toate ar fi atât de simple să se rezume la un
RDRadu Sorin Danut[timp]
da, cu adevărat, cuvintele visează (ne) adunăm sigurătatea în petalele de trandafir ale visului trecut.
RDRadu Sorin Danut[sens]
rotit în trecerea trecerii mele uitarea s-a lățit am uitat lacrima devine gând gândul literă a uitării.
RDRadu Sorin Danut33
33, treizeci și trei de tăceri cresc în mine precum ani-umbre eu sunt frate cu umbra cu umbra, cu somnul eu sunt umbra dragostea descrește ca nisipul deșertului umbra și somnul cresc în
RDRadu Sorin Danutpoem pentru micul print
în lumea lui Exupéry nu mai trăește nimeni Micul Prinț a plecat pe asteroidul B-612 era un timp al copilăriei "de ce"-urile erau mai importante decât orice răspuns ori întrebare singurătatea
RDRadu Sorin Danuteste timp
este timp pentru orice să plângem să râdem spune Ecleziastul este timp pentru orice demult ca-ntr-o poveste cu oameni cu lacrimi prea trecătoarele prea nemuritoarele lor
RDRadu Sorin Danutdimineata
iubirea ține fix până dimineața - întreg pământul s-a rotit ca visul acesta să ne întâlnească pe amândoi în același rotund - până în dimineața universului.
RDRadu Sorin Danutoda pentru parinti
acasă ca o fotografie veche galbenă și sinceră o casă în care lumina dă să spargă pereții bine-crescuți de părinți și ferestre așa de mari ce dau spre locuri și lucruri vizibile dar mai
RDRadu Sorin Danut***
speranța zborului aripi ca niște pași și praful cu gust de trup mai sus de pământ
RDRadu Sorin Danutcercul
Motto: Fiecare om este propriul său cerc [Ion D. Sîrbu] fiecare om este propriul său cerc și în acel cerc unul mai larg intri și tu și cafeaua de dimineață cu lapte, evident și alte
RDRadu Sorin Danut[dragostea 2]
Motto: credința e, uneori, mai puternică decât adevărul... dacă toate acestea sunt reale și ar avea, măcar, un sens te-ai pune în fața mea eu în fața inimii mele aș desena o inimă mai
RDRadu Sorin Danut***
Motto: Sufletul tău și sufletul meu atotputernic sprijin [sophie polansky] pe acest cord deschis trăiesc cu temerile mele iar mama mi-a amenajat sufrageria a cumpărat o vază
RDRadu Sorin Danut***
hai să definim culorile, spune-mi copile ce nuanțe ascund visele ce culoare au lacrimile?
RDRadu Sorin Danut***
Motto: [rugăciune] în anul de grație 2011 am ajuns să măsurăm pâinea cum se măsoară pământul la ecuator și poli tatăl nostru, ne mai ții minte? (Anton Jurebie) Iată chipul de miriște unde
RDRadu Sorin Danutcontur
Motto: ...Am murit într-o zi de toamnă, m-am veștejit și m-am uscat și am căzut de pe stâncă, la fel cum cade frunza din copac, când se usucă... La primăvară sper că o să înmuguresc iarăși.
RDRadu Sorin Danutpoem cu calut
în zodia calului de aramă toamnă venea, toamnă curgea la Nucșoara arama părea mai strălucitoare decât aurul ca și cum ar fi privit [dinspre] soare spre noi iar visele cu inorogi erau
RDRadu Sorin Danut[toamna]
toamnă crudă. acoperă cu frunzele tale trupul gol noi suntem din altă iarnă unde lumina nu cade octogonal în noi radiind dinlăuntru. toamnă, vino și pleacă frunzele tale moarte de un
RDRadu Sorin Danut[dragostea]
Motto: fie Iubirea în noi să înceapă [Daniel Turcea - Epifania, III] ne sărutăm pe sub ștreașina serii și vară și toamnă de iubire îmi vorbești știm că așa ceva nu există. doar trup
RDRadu Sorin Danutscurtissime
I luntre și punte se pune lumina în Inimă II lină curge lacrima în Inimă III departe apune soarele în Inimă IV lacrimă mică umple Inimă frântă V singur alerg pe
RDRadu Sorin Danutrevolta
să înghiți toate lacrimile mele și nu o dată, nu de două ori ci de douăzeci și nouă de ori. tu, copile de nisip crescut într-un oraș de piatră doar soarele m-ar acoperi în toată soarberea
RDRadu Sorin DanutOrasul
ca o gură străină și mută se deschide orașul gata să înghită deopotrivă oameni și vise. pe strada cu nume ușor de ținut minte - urma copilului din mine. orașul meu plin de lalele și de
RDRadu Sorin DanutAxioma durerii III
Casa mea plină de crăpături nu are gust de beton nici de cărămizi calde lăcaș de fildeș neîntins pe câmpie fără iarnă scurtă doar un anotimp nesfârșit locuit de copilărie. stam fără de
RDRadu Sorin DanutRuga
Motto: \"De dormit dormeam, dar inima-mi veghea\" [Cântarea Cântărilor, 5,2] Îmbracă-mă, Doamne, în veșmânt de inimă cum odată era Adam în grădina Ta – iarbă minată cu glasul
RDRadu Sorin DanutElogiul urii
\"știu, vom muri dar câtă splendoare!\" [Daniel Turcea] ura noastră cea de toate zilele o carte ce se scrie câteodată și în doi pagină cu pagină lacrimă cu lacrimă nicio zi
RDRadu Sorin DanutAxioma durerii II
\"Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; așa va înflori\". (Psalmul 102) lacrimele sunt flori ale aceluiași câmp iar tristețea are același parfum... de inima mea strânsă
RDRadu Sorin DanutAxioma durerii
cursele cu bunicul în săgeata albastră spre copiii lui erau făcute cu grijă în fiecare vară. dar și geamul imens în care toată natura mergea cu el și prin el. cu locurile, oamenii,
RDRadu Sorin Danutinima
lumea este o cutie în formă de inimă inima mea mărginită. de carne, de sânge și de cuvinte de gura ta și de noi. inima-mi veghea ca un vis care acoperă liniștea din noi.
RDRadu Sorin Danutpoemul tic-tac
Timpul se dilată în vapori pe cealaltă parte a suferinței tic-tac. ceasul impecabil din bucătărie anunță (i)repetabil catifelate clipe tic-tac. Trecerea mea cale de o respirație din
RDRadu Sorin Danutpoemul lucrurilor
Undeva la munte iarna ține locul tristeții copilăria are miros de fân jertfit și gust de lapte proaspăt muls. Amintirea are un ecou greu pe câmpul prelung florile bune de ceai sunt
RDRadu Sorin Danutaveam 120 de ani
camera cu pereții văruiți de atâta timp era traversată de cuvintele bunicii care înghețau la fiecare colț al sufletului răspunsurile întârziau de-a lungul unui coridor acolo în umbra mea acolo
RDRadu Sorin Danut***
într-o dimineață banală mobilam camera cu umbre un pat pentru vis o icoană care să-l vegheze o fereastră deschisă pentru celălalt îmi lăsam haina în cuier ca și cum aș rămâne pentru
RDRadu Sorin Danutpoem lung de iarnă
iarna aceasta ningea liniștit în marginea sufletului meu fulgi mari cădeau pe urmele pașilor SorinDănuț va vorbi despre sine la persoana a III-a știu... un prost obicei ca multe altele ...îi
RDRadu Sorin Danutpoem scurt de iarnă
iarna trecută copilăria de la marginea visului râsul de pe chipul nostru urma din zăpada tristă fericirea secundei viitoare și acest poem simplu fără tine...
RDRadu Sorin Danutdefiniție
eu. pădurea ascunsă într-un fir de iarbă. îngrămădit într-un pumn de lut.
RDRadu Sorin Danutvisul celui mai lung poem
visul celui mai lung poem ca povestea unui ceai... pereții văruiți de timp din camera bunicii cele două portrete și difuzorul plictisit din care cuvintele traversau camera și înghețau la
RDRadu Sorin DanutFără titlu
Dragă prietene, energia unei flori este de-ajuns să spargă o rocă... știi și tu că asta nu e o poveste nu am nevoie de fluvii de tutun nici inpirație de absint nici cafele cu gust de
RDRadu Sorin Danuttoamna
toamna doar frunza nu-și măsoară timpul am mai crescut scăzut un an moartea dreaptă ca limba germană așteaptă ca un vis pe marginea pământului ...să ajung să
RDRadu Sorin Danutimagine dintr-un tablou
la noi... n-a fost decât o poveste tristă. nici oameni nici copii, nici părinți doar niște crengi care creșteau invers la noi... n-au fost nici zmei, nici balauri ca-n povești doar niște
RDRadu Sorin Danuttactil
În frământarea mâinii dragostea mirosea a coji de portocală...
RDRadu Sorin Danutumbra lui alex
am închis ochii... și am mers lăsând în uma mea umbra mea... din care a crescut... puterea cuvântului.
RDRadu Sorin DanutPoem la o ceașcă de ceai
Azi, în joacă, Alexis a inventat un cuvânt între antum și postum... noctum... ceva, zicea el, legat de cum ne trăim moartea... eu stiu... ca unele glume înghit întuneric l-aș intreba pe
RDRadu Sorin DanutÎn drum spre casă...
sunt poet de weekend al orelor pierdute din mers, al zâmbetelor goale, fotograf în colțul ochiului punând pe chipul tău un suflet în plus...
RDRadu Sorin Danut