Poem la o ceașcă de ceai

Ție chiar îți place să te joci cu literele și cuvintele. Și văd că a ieșit ceva frumos, pentru că te exprimi natural și ai acel aer (care îmi place foarte mult) de simplitate, de a spune lucruri adânci într-o doară, de a pune cititorul (așa cum face nebunul din tragediile shakespeariene) în fața câte unei probleme, câte unui adevăr...

\"noctum...
ceva, zicea el, legat de cum ne trăim moartea...
eu stiu...
ca unele glume înghit întuneric
l-aș intreba pe Alexis
cine ne (mai) trăiește pe noi?\"

Da, cine ne trăiește câteodată pe noi? Bună întrebare!

p.s. Uite, vezi, de-aia e bun ceaiul verde - face poezie din om.